Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

de plânsul cui mai sunt cariatide?
pe ţeava puştii gloanţele se sting,
şi – în cutii poştale ruginite –
perfect se surpă ultimul paing
 
lumină grea-n halouri – nu se poate
citi pe crucea nopţii cum s-adună
doar câteva iubiri automate
şi nişte lupi înflăcăraţi de lună
 
şi câtă frumuseţe în uitare,
cât praf şi lăcrămări pe colonade –
încet, încet, orice nădejde moare,
nimicul sfarmă tot şi strânge toate
 
se surpă dorul, marginile lumii –
menghine reci – s-apropie de tine:
iar strigă toamna, iară mor salcâmii,
iar vecinicia-ncepe să se-ncline

Citit 1911 ori Ultima modificare Duminică, 17 Noiembrie 2019 16:51

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro