MAICA DOMNULUI [poem în şoaptă]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

noaptea, în şoaptă,

pe o pânză cu păianjeni cuminţi,

o văd cum se dă jos din icoană

şi înveleşte copiii fără părinţi

apoi, până dimineaţă,

le apără somnul de cele pustii,

să doarmă liniştiţi şi să viseze

numai părinţi şi numai jucării

apoi, până la înserare,

stă în icoana cea din totdeauna

şi le arată cum să-nveţe singuri

de ce-s copii, de ce răsare luna

apoi, până la moarte,

îi tot strigă şi îi aşteaptă pe toţi

să se suie  lângă ea şi să vadă

că totu-i o roată alcătuită din roţi

Citit 7400 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Septembrie 2020 19:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.