Recent, Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi le-a cerut ajutorul lingviştilor de la Institutul „Iorgu Iordan” pentru a trece şi la feminin denumirile meseriilor din Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR).
Bun, să admitem că pentru un elev de clasa a VIII-a ar fi un exerciţiu amuzant, chiar dacă lingvistic vorbind, nu s-ar solda cu cele mai bune rezultate.
Totuşi, îmi scapă motivul pentru care un lingvist serios şi-ar ocupa timpul cu aşa ceva.
Şi, faptul că Franţa şi Spania au purces deja la o astfel de transformare nu mă convinge!
Înainte să copiem orbeşte modelele altora, să ne amintim că francezii şi-au tradus în limba proprie toate denumirile internaţinale din domeniul IT, cum ar fi mouse, laptop, joystick şi toate asemenea.
Li s-a părut interesant şi util atunci, dar au avut foarte mult de pierdut de pe urma acestui fapt. Atenţie, carevasăzică!
Dar să luăm lucrurile pe rând. Numai cine n-a răsfoit nomenclatorul n-a observat că există meserii despre care putem spune – fără urmă de misoginism – că le sunt inaccesibile femeilor. Printre ele: preot, episcop, patriarh sau cardinal şi imam.
Apoi, există şi denumiri ale căror transformare s-ar putea să creeze ceva confuzie.
Cu alte cuvinte, v-ar plăcea să spună lumea că soţia dumneavoastră este „o ascuţitoare” sau că e o femeie la locul ei care lucrează pe post de „ascuţitor de laminate la cald sau la rece?”.
Gândiţi-vă bine, înainte să luaţi o decizie. Odată intraţi în gura lumii…
Apoi, să presupunem că fiica dumneavoastră ar vrea să îşi ia un job în domeniul defrişărilor (eventual prin ţări ceva mai împădurite), fiţi sinceri, ce le-aţi spune vecinilor?
Că fata dumneavoastră ajută la tăierea lemnelor într-o pădure mare, din nu-ştiu-care-ţară sau că e „drujbistă”, fiindcă aşa aţi crescut-o?
Ştiu şi destui oameni cărora nu le-ar plăcea să se întâlnească prea des nici cu „figurante” (femininul lui „figurant” de la teatru, fără trimitere la atitudinea doamnei sau domnişoarei), cu „ciupercărese” sau „ciupercăriţe”, cu „lumânărese”, sau cu „pâslitoare”.
Ca să mai vorbim de înflăcărarea din sufletul unui gălăţean dornic de iubire care s-ar plimba sub clar de lună cu o domnişoară care ocupă postul de „ciontolitoare de carne”!
Suntem siguri că un lingvist experimentat ar putea găsi şi forme mai frumoase ale cuvintelor, dar numai până la un punct.
Cu alte cuvinte, sunt de părere că deja femeile şi-au demonstrat cu vârf şi îndesat punctul de vedere: prestează astăzi cu succes o mulţime de munci foarte grele şi foarte periculoase, care până nu demult le erau accesibile doar bărbaţilor!
Avem femei care sunt manageri, mineri, piloţi şi astronauţi, iar viitorul astfel exprimat sună excelent!
Aşa că nu înţeleg de ce să ne legăm la cap, dacă tot nu ne doare, deocamdată.
