Harbuji la mâna a doua

Harbuji la mâna a doua
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Cumpărăm pepeni mai mult de la intermediari decât de la producători * Preţurile sunt cam aceleaşi, în tot oraşul: minim 80 de bani kilogramul de pepene verde şi 1 leu cel de pepene galben * Evident, dacă vreun comerciant crede că pepenii lui au moţ, îi poate da şi mai scump * Mulţi producători au preferat, se pare, să vândă en-gross şi să nu-şi mai amărască traiul păzind săptămâni întregi movilele de harbuji *

Viaţa producătorilor de pepeni nu e deloc una uşoară. Chiar dacă solul e bun şi vremea ţine cu agricultorul, harbujii ajunşi la maturitate şi păziţi îndelung tot trebuie culeşi şi căraţi cu remorcile până în piaţă, unde sunt scoşi la vânzare.

Evident, cei mai mulţi dintre pepenarii gălăţeni aveau şi alte culturi, pentru că nu se poate trăi un an întreg din profitul scos de pe urma acestui comerţ pasager.

În anii trecuţi producătorii îşi înjghebau câte un pat în preajma movilelor de pepeni sau dormeau iepureşte prin maşini, ca să nu vină careva să le dea iama prin marfă. Ei bine, în acest an se pare că mulţi dintre producători s-au hotărât să rămână acasă. Au vândut en-gross către comercianţii de profesie şi şi-au văzut de treabă.

Producătorul nu-i tot una cu vânzătorul

În boxele cu pepeni din Piaţa Centrală am vorbit cu doamnele Maria şi Nicoleta.

„Noi suntem din Galaţi. Nu cultivăm pepenii, îi aducem de la Însurăţei, din Brăila. Ne descurcăm şi noi cum putem. Stăm la umbră şi aşteptăm să vină cumpărătorii”.

„Noaptea vin soţii, ca să păzească pepenii. Preţul: 80 de bani pepenii verzi şi 1 leu cei galbeni. Pentru ce să ţii la preţ dacă nu se dau?”, sunt de părere femeile.

În boxa de alături, o femeie doarme pe un pat improvizat, toropită de căldură. Aruncăm o privire la câţiva comercianţi de pepeni din jur. Se vede de la o poştă că nu au nici în clin şi nici în mânecă cu agricultura. 

O piaţă puţin cam … toropită

Soarele pârjoleşte piaţa, iar cumpărătorii se cam lasă aşteptaţi. Preţurile sunt aceleaşi în mai tot oraşul, la fel cum aceiaşi sunt şi pepenii, culeşi parcă din aceeaşi bostănărie.

Producţia n-a fost tocmai slabă, dar  gustul nu mai este la fel de bun cu cel al harbujilor cu coaja verde-închis, cultivaţi cu ani în urmă. Acum, toţi pepenii verzi au coaja vărgată – asta e singura sămânţă care se mai găseşte, ne explicase anul trecut un producător care vindea pe locul în care stau acum doamnele Maria şi Nicoleta.

Doar pe alocuri mai apar şi pepeni de soi vechi, care costă puţin mai mult – până la un leu şi 30 de bani kilogramul. Dar nici gustul acestora nu mai e ce-a fost…

Citit 1491 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.