* „Semicomposturile de Umbrăreşti se încadrează în grupa materialelor organo-minerale cu un conţinut de humus ridicat” *
Oraşul Tg. Bujor dispune de staţie de compostare a deşeurilor. Arată ca o fabricuţă. Amplasată în extravilanul localităţii suburbane Umbrăreşti, trebuie să funcţioneze, ca să se justifice banii europeni cheltuiţi pentru a fi construită, cel puţin 15 ani.
Proiectată să preia 1.000 de tone de deşeuri pe an, se află în situaţia de a primi şi prelucra o cantitate dublă. Manager, domnul Octavian Popa (FOTO 2). Ţine lucrurile sub control.
- În iulie, ne-a spus, ne-am înregistrat la intrări cu 202 tone. Ne luptăm cu munţi de deşeuri. Echipa de necalificaţi, formată din şase oameni, începea lucrul, pe căldurile din august, la ora 5.00 dimineaţă, ca să putem contracara temperaturile insuportabile din cursul zilei. Cred că în puţine locuri din Tg. Bujor curge mai multă sudoare reală decât aici. Cu toate astea, nu se plânge nimeni. Ştim cu toţii una şi bună, că muncim într-o fabrică europeană, dar pe salarii româneşti, diminuate.
- Ce produceţi?
- Separăm folia, PET-urile, cartonul, materialele fieroase uşoare – tabla şi alte resturi metalice. Sunt solicitate, contracost, de beneficiari, în principal, din Galaţi. PET-urile: grupate pe culori, le presăm, rezultând baloturi standard. Chiar azi am expediat un TIR cu remorcă. Acolo unde ajung sunt spălate, tocate mecanic şi, la final, reciclate. Ca să evit blocarea spaţiilor, la presa de balotat am înfiinţat schimbul doi.
- Cu plasticul e clar, are căutare. Dar sticla?
- Deşi ştim că deocamdată nu se vinde, o primim pentru că nu avem încotro. Veniţi să vă arăt grămada de 15 tone! Cioburile ne incomodează tot timpul – se sparg, taie cauciucurile maşinilor… Trebuie să ai mereu pe cineva cu mătura în mână, să le readune şi să le stivuiască. Sticla, pentru noi, continuă să rămâne o „problemă”.
- Composturile?
- Vă răspund imediat: aştept ziua în care producătorii de legume şi fructe, florarii şi viticultorii din judeţ, şi nu numai, se vor „bate” pentru ceea ce avem noi la Umbrăreşti. Dispunem, pe stoc, de semicomposturi pentru care putem prezenta buletine de analiză la zi, eliberate de un laborator autorizat.
În Occident te-ai putea îmbogăţi peste noapte cu un asemenea produs, pe când la noi nu este preţuit. Din punctul de vedere al conţinutului de materie organică, semicompostul de Umbrăreşti se încadrează în grupa materialelor organo-minerale cu un conţinut de humus foarte ridicat.
- Aţi fost „loviţi” de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 63/2010?
- Nu s-a putut atinge nimeni de noi, dintr-un motiv simplu: Uniunea Europeană ne-a dat fonduri să construim staţia nu pentru a ne uita la ea, s-o vedem cât este de frumoasă, ci pentru a produce. Nu se poate juca nimeni cu numărul de locuri de muncă prevăzute în proiect. Eşti prins în neregulă, Uniunea Europeană îţi cere banii înapoi.
A nu se uita că suntem implicaţi, şi nu oricum, ci concret, în menţinerea stării de sănătate a mediului înconjurător. Apoi, latura socială: locuri de muncă ce nu pot fi create şi după aceea desfiinţate în funcţie de conjunctura economică din România. Activitatea, pe fond, este parte a unui program de Mediu, naţional. Or, ca să-l pot derula aşa cum ne-am angajat prin contract, pe semnătură, îmi trebuie forţă de muncă, motorină. La noi, carburantul este drămuit…
Pentru cine nu ştie, suntem controlaţi periodic de instituţii care reprezintă interesele Uniunii Europene în România. Şi-apoi, să vă mai spun ceva. Nu poţi pune pe acelaşi plan, la restructurarea de personal, oraşul Tg. Bujor cu o unitate teritorial-administrativă care are acelaşi număr de locuitori, dar nu şi proiecte în derulare, de importanţa zonală a staţiei în care vă aflaţi acum. A aplica „şablonul de la Bucureşti” cu ochii închişi peste tot, e o greşeală.
