* Primiţi cu pâine şi sare, francezii au dat… apă!
Modernizarea unor localităţi din judeţ, a modului de a gândi al edililor, se datorează şi „misionarilor” străini, prieteni care ne tot bat drumurile de la Revoluţie încoace. După „capitalul de simpatie” datorat „Revoluţiei în direct” a urmat mila, ajutoarele în hrană şi îmbrăcăminte din Europa.
Se auzea de România! De România tristă! Au urmat apoi schimburi de experienţă – ei la noi, noi la ei – şi am mai luat model, am primit niscai tehnologie, know-how, ba chiar ajutoare financiare substanţiale. Şi românii s-au dus „afară” să cânte, să joace, să arate civilizaţie…
Înfrăţirile legate întâi prin strângeri de mână au fost apoi parafate. În ce a constat efortul străinilor în privinţa comunelor noastre în relaţii cu localităţi din Italia, Spania, Franţa, Republica Moldova şi Ucraina, am încercat să aflăm consultând site-ul Consiliului Judeţului (CJ) Galaţi.
Găsim aici o listă privind acordurile de înfrăţire şi relaţiile de colaborare respective şi ne-am notat câteva date concrete. Ne vom ocupa de ele pe rând, în numerele viitoare ale ziarului nostru.
La Negri, a început în ‘94
La 22 septembrie 1994 s-a semnat primul acord de înfrăţire din judeţ, între comuna Costache Negri, cu peste 2.700 locuitori, şi orăşelul de peste 50.000 de locuitori La Roche Sur Yon, din Regiunea Pays de la Loire, din nordul Franţei.
Francezii au provocat atunci Consiliul Judeţului la o cheltuială pe care altfel nu s-ar fi încumetat s-o facă, după ce oaspeţii s-au angajat să aducă în secolul XX comuna, cofinanţând prima reţea de apă potabilă din judeţ! Primii francezi veniţi au fost nevoiţi să se spele la lighean şi astfel au hotărât să schimbe secolul şi la Negri!
Dacă din 1990 până în 1995, cei din comuna înfrăţită au adus ajutoare în alimente şi îmbrăcăminte, în 1995 au donat bani şi utilaje valorând peste 100 milioane lei, tocmai pentru alimentarea cu apă a comunei. Aceasta a dat şi startul viitoarelor alimentări cu apă câştigate ulterior de ale localităţi gălăţene prin proiecte PHARE, apoi RICOP...
În primii 5 ani postdecembrişti, fraţii francezi au mai dotat şi dispensarul uman la Costache Negri, iar infirmierele lor au făcut practică la spitalul din Costache Negri – spital, între timp, după bunul obicei al locului, desfiinţat. S-au mai donat pe atunci, pentru şcoală, manuale şi materiale didactice.
Grupul vocal, din 20 membri, al comunei, a fost invitat să susţină concerte în Franţa. Au fost şi vizite de răspuns. Există chiar o sărbătoare a înfrăţirii celor două localităţi, în iulie, numită de francezi „Latitude”, la care gălăţenii au participat prin reprezentanţi.
Ultimul proiect european, demarat în 2002 cu ajutor francez: un foarte modern cămin cultural, enorm, pentru că acela vechi se prăbuşea. Un câştig mare este faptul că, anual, 20–30 de familii din comună primesc turişti francezi, încântaţi că aici a trăit un uriaş diplomat şi demnitar de secol XIX, Costache Negri, la care veneau oameni importanţi pentru istoria României, oameni formaţi… în Franţa!
Conacul de la Mânjina face acum parte dintr-un viitor circuit de turism cultural al Consiliului Judeţului, dar aici francezii vin deja ca să intre în istorie şi agricultură: să vadă vaci, să se plimbe cu căruţa, să viziteze mănăstirile Gologanu şi Vladimireşti, dar şi muzeele din Galaţi şi Faleza Dunării. Suntem un judeţ turistic şi nu ştiam!
Primăriţa comunei Costache Negri, Emilia Niculescu, ne spune acum : „Oricum, mergem înainte ! S-a început cu apa şi acum are toată comuna apă - prima din judeţ. Am continuat, se lucrează la canalizare şi la staţia de epurare. Când te prinzi în joc, trebuie să te ţină curelele să tragi! Acum avem schimburi între tineri…”.
Despre miracolul francez în comuna gălăţeană a tot scris presa centrală. Ultimul reportaj a fost publicat în «Dilema Veche» de săptămâna trecută…
