* Potrivit anumitor calcule, numărul ar putea ajunge până spre 37.000 de persoane * Conform altor calcule, ar putea fi chiar mai mulţi gălăţeni în această situaţie * Nimeni nu cunoaşte exact dimensiunea fenomenului * Întrebarea „Câţi gălăţeni muncesc în acest moment la negru?” are un singur răspuns clar: „Mult prea mulţi pentru ca economia gălăţeană să se mişte în sensul corect” *
Despre faptul că în Galaţi există o mulţime de agenţi economici care profită, zi după zi, de disperarea unor oameni, exploatându-i prin munca „la negru”, vorbeşte aproape toată lumea. Controalele desfăşurate periodic de Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) şi soldate cu amenzi şi sancţiuni pentru angajatorii cu pricina vin să şi dovedească această realitate. Din păcate, fenomenul este unul puternic înrădăcinat, care nu poate fie eradicat cu una, cu două.
În cele mai multe cazuri, surprinşi de inspectori veniţi în control, muncitorii înşişi susţin sus şi tare ceea ce au învăţat de la patroni: că sunt abia în prima zi de lucru şi că nu au contract de muncă pentru că nu au avut încă timp să îl încheie. În acest timp, oamenii exploataţi duc acasă nişte bani, dar nu li se plătesc asigurări sau fonduri de pensii din sumele respective.
Situaţia, la nivel naţional
Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în august au muncit cu acte în regulă aproape 4.250.000 de români. Totuşi, dacă aruncăm o privire şi asupra datelor din primul trimestru al anului, vom vedea că tot datele Institutului Naţional de Statistică atestă faptul că în România lucrează peste 6.000.000 de persoane, inclusiv cei din armată şi din economia subterană. Dacă îi excludem pe cei maxim 250.000 de români din armată, deducem că peste 1.500.000 de români muncesc „la negru”.
Angajaţi în economia subterană
Împărţind numărul de angajaţi în economia subterană de la nivel naţional la cele 41 de judeţe (cu toate că Galaţiul are o populaţie mai mare şi o rată de angajare mai mică decât alte judeţe, deci o medie s-ar putea creioneze un tablou mai optimist decât e cazul), vom putea concluziona că peste 36.585 de gălăţeni muncesc „la negru”. O fi sau nu adevărat, nouă aşa ne-au ieşit calculele.
Potrivit datelor care ne-au fost oferite de Institutul Judeţean de Statistică Galaţi, la începutul anului aveam, în judeţ, 412.540 de gălăţeni cu vârste cuprinse între 18 şi 64 de ani, deci care pot fi încadraţi legal într-un serviciu, cu carte de muncă. Apreciem că numărul acestora, evident variabil, nu s-a schimbat radical, pe parcursul primelor opt-nouă luni ale anului.
În luna august, erau înregistrate la ITM, 99.500 de contacte de muncă din mediul privat, cărora li se adaugă peste 20.000 de bugetari. Alţi 22.453 de gălăţeni sunt şomeri. Alţi 14.000 sunt studenţi.
Per total, peste 150.000 de gălăţeni cărora vârsta le permite să se angajeze, dar fie trăiesc teoretic din ajutorul de şomaj, fie sunt implicaţi în alte activităţi care nu le permit să muncească. Nu mai intrăm aici în detalii, încercând să aflăm câţi dintre studenţi şi câţi dintre şomeri muncesc fără niciun act de angajare.
Chiar şi aşa, rămân peste 250.000 de gălăţeni care nu se încadrează în nicio categorie descrisă mai sus. Să presupunem că o parte (fie ea şi mare) dintre aceşti gălăţeni sunt pensionaţi anticipat, pe caz de boală sau că trăiesc greu, cu sau fără ajutorul de la Legea 416/2001. Foarte mulţi alţii au, probabil, propriile afaceri şi nu figurează nicăieri ca angajaţi.
Rămân însă, cu siguranţă, cele câteva zeci de mii de oameni - poate 36.585, poate chiar mai mulţi - care nu se hrănesc din legumele cultivate în spatele casei, nu sunt asistaţi sociali, n-au parteneri de viaţă bogaţi şi nici norocul unor mătuşi care să le fi lăsat moşteniri grase, cât pentru o viaţă.
Vorbim aici despre oamenii care totuşi, neştiuţi, câştigă bani cât să îşi ducă traiul, fără să aibă vreun document justificativ pentru eventuale venituri care le permit să mănânce, să se îmbrace, să îşi crească copiii în condiţii relativ normale etc.
Vorbim despre zecile de mii de oameni care acceptă să lucreze la negru nu din lăcomie sau din prostie, ci de nevoie.
