Alb şi negru la Damasc

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Pentru unii erou, pentru alţii „de partea greşită a istoriei”…. Ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov, a fost primit cu ovaţii de mii de sirieni susţinători ai preşedintelui Bashar al Assad la doar câteva zile după ce Occidentul reproşa Rusiei că susţine represiunea opozanţilor regimului de la Damasc. Se dovedeşte încă odată că în diplomaţie nuanţele de alb şi negru sunt adesea relative…

Desigur, de alt fel de primire ar fi avut parte Serghei Lavrov dacă s-ar fi dus la Homos, fieful contestatarilor lui Bashar al Assad, oraş bombardat cu ferocitate la doar câteva ore după ce Rusia şi China şi-au exercitat dreptul de veto împotriva unei rezoluţii care condamna represiunea manifestanţilor. De asemenea, dacă la Damas autorităţile au susţinut că nu pot garanta securitatea ambasadei SUA, la Homos reprezentantul Washingtonului a fost primit cu căldură. Prin urmare, cu siguranţă, există două tabere clar definite, iar atitudinea Rusiei nu are nici o legătură nici cu sentimentalismele, nici cu drepturile omului. Siria este pur şi simplu unul dintre principalii aliaţi externi ai Rusiei.

După războiul din Georgia, când tensiunile Est – Vest aminteau de vremea Războiului Rece, una dintre primele măsuri de forţă pe care Moscova le-a luat a fost de a-şi întări flota din portul sirian Tartus, de la Marea Mediterană. De asemenea, a fi contra SUA este pentru Moscova şi o metodă de a-şi întări influenţa în Orientul Mijlociu. Din păcate, Rusia se pare că nu a înţeles că, fie şi în această privinţă, sunt nişte limite. Atunci când Liga Arabă votează alături de ţările occidentale într-un proiect de rezoluţie ONU poate că ar fi loc de mai multă prudenţă.

Pe de altă parte, şi Moscova are partea ei de dreptate când este circumspectă faţă de orice fel de rezoluţie, dacă ţinem cont că un astfel de document a fost folosit drept alibi pentru intervenţia militară din Libia. Desigur, toată lumea se întreabă ce se va întâmpla mai departe. Ar fi frumos ca promisiunile făcute ministrului rus de preşedintelui Bashar al-Assad cum că va pune capăt violenţelor se împlini. Dar şi atunci când îţi reduci oponenţii la tăcere se cheamă că „pui capăt violenţelor”… Deocamdată, Siria pare mai degrabă  statul în care „primăvara arabă” să se fi sfârşit.

Citit 6529 ori Ultima modificare Marți, 07 Februarie 2012 18:31

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.