Prima regulă a oricărui guvern, inclusiv a celui olandez, este aceea de a supravieţui unei eventuale confruntări în parlament. Din păcate, pentru români în particular, pentru est-europeni şi spaţiul comunitar în general, guvernul condus de Mark Rutte este captiv într-o alianţă – am putea spune nefirească dacă este să ne luăm după principiile democraţiei – cu partidul radical extremist al lui Geert Wilders. Este de notorietate că pentru acesta din urmă şi adepţii săi xenofobia este literă de lege, iar imigraţii sunt sursa tuturor relelor.
Culmea, sub numele de „Partidul Libertăţii” (PVV), Wilders militează pentru ceva total opus libertăţii, e un fel de hoţ care strigă „Hoţii!” cu gândul de a pune mai uşor mâna pe voturile electoratului. Rutte este la rândul său politician, se face că nu vede, mai important pentru el este să-şi menţină echilibrul într-un guvern minoritar decât să se transforme în avocatul imigranţilor… Povestea cu site-ul iniţiat de PVV pentru a-i „reclama” pe cetăţenii est-europeni este, însă, un gest ofensator care depăşeşte orice limită.
Sub presiunea aceluiaşi partid extremist, România şi Bulgaria sunt menţinute la limita spaţiului Schengen, iar prevederile privind libertatea de mişcare a forţei de muncă sunt pur şi simplu ignorate. Site-ul îndreptat împotriva est-europenilor alimentează toxic societatea olandeză, dar reprezentanţii autorităţilor de la Haga se mulţumesc să ridice din umeri. Desigur, este cel puţin lăudabil că o parte a societăţii olandeze a reacţionat la jignirile aduse imigranţilor est-europeni şi nu este lipsit de relevanţă că mesajele de susţinere au venit şi din mediul politic, şi cel patronal, şi cel al organizaţiilor ce apără libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Pe de altă parte, PVV îşi face mai departe nestingherită jocurile.
De asemenea, poate că era de aşteptat o reacţie mai fermă şi din partea instituţiilor europene. Drept este că, în declaraţiile sale, comisarul pentru Libertăţi Cetăţeneşti, Viviane Reding, şi-a exprimat dezaprobarea faţă de iniţiativa PVV, dar tonul era unul mai degrabă unul timid... În Parlamentul European, preşedintele instituţiei, Martin Schultz, a luat act de protestele unor europarlamentari, a promis că va discuta cu premierul olandez, dar nu şi-a găsit încă timp să vadă exact despre ce este vorba de site-ul în discuţie.
În acest caz ne puteam întreba şi noi, pe bună dreptate, dacă nu cumva întreaga Uniune Europeană este, în fapt, prizoniera unui partid extremist. Ne mai putem întreba şi la ce ne foloseşte calitatea de cetăţeni europeni dacă ea nu ne poate feri de comiterea unor abuzuri nici măcar în spaţiul comunitar. Şi pare cel puţin la fel de ofensator ca site-ul PVV că principiile europene - atât de des aduse în discuţie când este vorba de ţări precum România, Bulgaria sau Polonia - nu sunt invocate şi în cazul unor indivizi lipsiţi de scrupule ce ucid democraţia chiar din interior.
