* În tranzacţiile imobliare, certificatul energetic este trecut cu vederea la notariat prin înţelegerea părţilor * La Galaţi, sprijinul pentru proprietarii care vor să-şi reabiliteze energetic locuinţele a rămas în stadiul de proiect * De la taxe şi formalităţi la interesele dezvoltatorilor imobiliari *
Pe principiul vara sanie şi iarna car, românii au copleşit firmele de construcţii cu lucrări de izolaţie termică pentru blocuri. Însăşi România, membră UE, trebuie să implementeze de urgenţă, riscând sancţiuni, prevederile directivei 2010/31/UE privind performanţa energetică a clădirilor.
Pe de altă parte, legislaţia românească existentă în domeniul eficienţei energetice, atâta câtă există, este în mod constant eludată cu largul sprijin al autorităţilor.
Legislaţia existentă - ineficientă, cea viitoare - utopică
Legea 372/2005 a introdus noi repere de eficienţă energetică a clădirilorâ, dar şi obligativitatea certificatului energetic în tranzacţiile imobiliare. Două hotărâri de guvern, 18/2009 şi 69/2010, uşurează finanţarea lucrărilor de reabilitare termică.
Prima din cele două ordonanţe stipulează acordarea de către stat a 80 la sută din suma necesară reabilitării: 50 la sută de la bugetul naţional şi 30 la sută de la cel local. Restul de 20 la sută trebuie acoperiţi de beneficiari. Organizaţi în asociaţii, locatarii pot accesa credite cu dobândă mică şi pe termen suficient de lung. Doar că, fiind la mâna autorităţilor locale, lucrările diferă în funcţie de elanul acestora. În Bucureşti au fost reabilitate ori sunt în curs de reabilitare aproximativ 50 la sută dintre locuinţe. În Galaţi s-au licitat trei blocuri şi nu s-a finalizat vreunul.
Accesarea de credite cu dobândă integral subvenţionată pentru asociaţiile de locatari în vederea reabilitării termice a avut şi mai puţin succes. Este binecunoscută lipsa de eficienţă a asociaţiilor în colectarea plăţilor curente, un credit pentru o reabilitare deja e o utopie...
Nici certificatul energetic n-a avut succes. Cum Legea 372/2005 nu spune CUI prezintă vânzătorul certificatul şi CE se întâmplă altminteri, notarii publici încheie contracte de vânzare-cumpărare şi fără certificat energetic, prevalându-se de înţelegerea părţilor.
Noua legislaţie ce trebuie aprobată prevede că imobilele instituţiilor publice şi cele rezidenţiale vor trebui, până în 2018 respectiv 2020, să ajungă la consum energetic 0, iar statul trebuie să adopte măsuri de stimulare a cercetării şi aplicării treptate a tehnologiilor adecvate acestei ţinte.
Pasul pe loc şi paşi de urmat
Deocamdată, lipsa certificatului energetic nu este un impediment la tranzacţionarea imobiliară.
"Nu sunt suficienţi auditori. Cresc şi costurile tranzacţiei. Pe lângă taxă de cadastru, impozit, comision de agenţie imobiliară şi onorariul notarului, evaluarea energetică e încă 10 la sută. Ca să nu mai vorbim de cât ar însemna pentru proprietăţile din rural, valorând doar o treime faţă de cele din urban", ne-a atras atenţia Lidia Otilia Cilliota, notar public.
La construcţiile noi, autorităţile locale pretind obligatoriu certificat energetic, însă valorile nu au baremuri.
"Actualele locuinţe consumă 500-600 kW/metru pătrat/an" ne explică Gheorghe Pascariu, şeful Patronatului Societăţilor din Construcţii. "Imens. În vest, se consumă în jur de 300 kW/mp/an, iar valoarea ţintită de noua directivă este 120. Întârzierea în aplicarea certificatelor energetice avantajează dezvoltatorii imobiliari cu clădiri pe stoc şi posibile nerespectări ale normativelor... Dacă certificatele energetice ar fi obligatorii, cel puţin 5 la sută ar câştiga la preţ cei care au respectat normele. Şi ar fi un început. Pentru că ţinta fixată de UE va însemna, în timp, o scumpire cu vreo 20 la sută a construcţiilor, dacă nu se ieftinesc tehnologiile."
Evaluatorul energetic Mihai Negru nu e chiar atât de pesimist. "Baremuri de eficienţă energetică au existat dintotdeauna în normative, chiar şi anterior lui '90. Iar fondul actual de locuinţe ar putea fi reabilitat cu succes în decurs de 20 de ani dacă asociaţiile de locatari ar deveni cu adevărat administratori ai bunurilor individuale şi comune, depăşind stadiul de simpli colectori şi contabili ai datoriilor către furnizori."
Lidia Cilliota - notar Gheorghe Pascariu - constructor Adtiana Ţicău - europarlamentar
Armonizarea legislaţiei fără tonul respectării ei
Adriana Ţicău, europarlamentar gălăţean şi raportor al Parlamentului European pe directiva UE privind eficienţa energetică, crede că statul "ar trebui să stimuleze cercetarea şi producţia internă de noi materiale şi tehnologii pentru creşterea eficienţei energetice a clădirilor. Altfel, vom fi obligaţi să importă aceste materiale şi tehnologii, în dauna balanţei de plăţi, dar mai ales a unor locuri de muncă".
Parlamentarul european ne-a mai vorbit şi despre planurile naţionale necesare pentru a atinge ambiţiosul obiectiv al consumului energetic 0. Acestea vor include o definire, inclusiv tehnică, a unor asemenea imobile eficiente, obiective intermediare de atins până la termenul final, dar şi măsuri de stimulare financiară sau coercitive.
Din păcate, proiectul de lege depus la Senatul României pentru a implementa noua directivă europeană prevede doar o nulitate relativă a actelor de tranzacţionare pentru imobilele existente. Deci, din start, certificatul energetic este considerat facultativ, cel puţin pentru fondul de clădiri existent.
În aceste condiţii, va fi foarte interesant de văzut cum se vor implementa noile politici, mai ales cu ţinte atât de ambiţioase în mai puţin de un deceniu, şi anume consumul zero de energie al clădirilor.
