Gălăţeanul Ovidiu Diaconu conduce o afacere în domeniul naval de 14 ani. Plasează navigatori pe vapoare şi prestează servicii de agenturare şi aprovizionare nave. Anul trecut a reuşit să-şi dubleze afacerea şi profitul, iar anul acesta a vrut să-şi dezvolte businessul cumpărând o dubiţă nouă cu care să transporte hrana pentru echipajele vaselor. O asemenea maşină costă peste 25.000 de euro. Pentru că nu avea atâţia bani, patronul s-a gândit să-şi pună ideea pe hârtie şi să o finanţeze cu bani europeni. UE i-ar fi dat 80 la sută din suma de care avea nevoie ca să-şi cumpere dubiţa şi el ar fi pus restul. Dar nu degeaba se spune că, până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii.
Statul i-a trântit uşa în nas
Agenţia pentru Implementarea Proiectelor şi Programelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, gestionarul român al fondurilor europene pentru sectorul de afaceri, i-a respins proiectul pentru că era incomplet. Îi lipsea o singură hârtie. "Dosarul nu includea dovada că firma mea, Sanara, nu are datorii la bugetul municipiului Galaţi. Eu am doar un punct de lucru aici. Sediul firmei este în comuna Vânători. Făcusem dovada că firma nu are datorii nici la bugetul de stat, nici la bugetul comunei, depunând certificate de atestare fiscală de la Fisc şi de la Primăria Vânători. De la Primăria Galaţi nu am scos un asemenea certificat pentru că nu ştiam că e necesar. Metodologia de accesare a fondurilor europene are un limbaj ambiguu pe alocuri. În cazul de faţă, nu era clară obligaţia de a scoate certificat de atestare fiscală şi pentru punctul de lucru, nu doar pentru sediul firmei", relatează Ovidiu Diaconu.
A scos documentul şi l-a trimis imediat, prin curier, dar Agenţia pentru IMM-uri a fost inflexibilă. "Prea târziu!", i-a răspuns instituţia, trântindu-i în nas uşa de la odaia prosperităţii.
"Închid afacerea şi plec la muncă în străinătate"
Pentru Ovidiu Diaconu, fondurile europene pe care le-ar fi putut obţine prin intermediarul român - Agenţia pentru IMM-uri - însemnau mai mult decât nişte bani cu care să-şi cumpere o dubiţă. Ele reprezentau o mână de ajutor întinsă de statul român către antreprenorul dornic să-şi dezvolte afacerea, după ani la rând în care aceeaşi mână a stat întinsă doar ca să-şi ceară dreptul. "Anual, eu încasez circa 12.000 de euro pentru fiecare navă pentru care prestez servicii, din care doar 400-500 de euro sunt ai mei. Restul merge la stat. Dar în iarnă, când Dunărea era îngheţată, statul nu m-a întrebat dacă mă poate ajuta cu ceva. Activitatea era complet paralizată şi, totuşi, eu îmi plăteam angajaţii. Acum, la fel. Banii europeni ar fi fost un ajutor substanţial pe care statul mi l-ar fi putut acorda, dar nu a făcut-o", afirmă patronul Sanara.
A fost prima lui încercare de a accesa fonduri europene şi, spune el, ultima. Dezamăgit şi frustrat, se gândeşte serios să-şi închidă afacerea. "Eu sunt căpitan. Mă gândesc să închid afacerea şi să-mi fac meseria în străinătate. Aş fi mai relaxat şi aş petrece mai mult timp cu familia", mărturiseşte Ovidiu Diaconu.
"Parcă ăsta-i scopul, să ne ducă la faliment"
După cele întâmplate în vara aceasta şi în cei 14 ani pe care i-a petrecut în afaceri, patronul Sanara este ferm convins că statul român îi vede pe întreprinzători ca pe nişte hoţi care trebuie stârpiţi. "De ce atâta lipsă de flexibilitate? De ce atâta birocraţie şi atâtea controale inopinate? La noi se porneşte din start de la premisa «Las' că ştiu eu că furaţi!», după care se întocmeşte procesul-verbal de sancţionare. Nu există un dialog civilizat, nu există noţiunea de avertisment, există doar amenzi usturătoare şi care nu o dată au obligat patronii şi investitorii să renunţe la afaceri. Parcă ăsta-i scopul, să ne ducă la faliment", declară Ovidiu Diaconu.
Realitatea pare să-i dea dreptate. Doar în prima parte a acestui an, şi-au închis porţile câteva sute de firme, iar cifrele sunt în continuă creştere. "Din ianuarie, peste 400-500 de întreprinderi mici şi mijlocii au intrat în faliment, mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut", afirmă preşedintele Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (PIMM) din Galaţi, Marian Filimon.
"Trebuie să ai un mare curaj ori să fii nebun ca să începi o afacere"
Salvarea pentru mediul privat şi, implicit, pentru economia românească este ca statul să înceteze prigoana oamenilor de afaceri, spun aceştia din urmă. "În loc să scormonească mereu după motive de sancţiuni maxime, mai bine le-ar oferi posibilitatea celor care au greşit să-şi remedieze deficienţele. Dar statul le ia bani şi nu îi ajută cu nimic. Cum să nu ajuţi antreprenorii, când de la ei provin cei mai mulţi angajaţi din ţară şi cel mai mare profit al statului?", spune patronul Sanara, Ovidiu Diaconu.
La limanul visat de afacerist nu se poate ajunge decât pe calea dialogului, susţine vocea întreprinzătorilor locali, Marian Filimon. "Multe dintre măsurile luate de stat nu sunt discutate cu noi. Lucrurile ar sta mult mai bine dacă politicul şi administrativul ar ţine cont de propunerile noastre, în efortul de a avea un mediu economic sănătos", afirmă preşedintele PIMM Galaţi.
Pentru patronul Sanara, scenariul pare, însă, utopic. "Trăim în ţara în care deţinutului i se calculează minuţios caloriile, raţia de mâncare, căldura, condiţiile de viaţă, în timp ce noi, cei care plătim pentru asta, înotăm prin jungla legislativă şi birocratică fără a interesa pe cineva «caloriile» familiei noastre. Să începi o afacere în ziua de azi, când majoritatea vrea să renunţe? Trebuie să ai ori un mare curaj, ori să fii nebun!", crede Ovidiu Diaconu, un patron din România.
Scrisoarea unui antreprenor român către stat
Către: Agenţia pentru IMM - AIPPIMM Constanţa
CC: Domnului Constantin Gheorghiu, Responsabil Proiect
CC: Fondul European de Dezvoltare Regională
CC: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
CC: Ministerul Afacerilor Europene
CC: Guvernul României
Bună ziua şi vă mulţumesc pentru "răspuns", respectiv, pentru respingerea primului şi ultimului meu proiect de finanţare nerambursabilă europeană!
Nu vă scriu cu speranţa că cineva din toate administraţiile menţionate în "CC"-ul prezentului e-mail va considera sau va avea "puterea" de a revizui cumva aplicaţia mea, ci vă scriu atât din prisma micului antreprenor român - care se izbeşte zilnic de toate problemele şi piedicile pe care asociatul meu principal, STATUL, mi le "oferă" - cât şi ca un cunoscător al mediului de afaceri al IMM-iştilor, datorită onorabilei funcţii de membru în Consiliul Director al PIMM Galaţi.
Deci, stimaţi domni, mi-aţi respins proiectul, fără uzitata confirmare, din cauza minusculului fapt că a lipsit un document: confirmarea că nu am datorii la bugetul local. Din cauza unei interpretări greşite, eu v-am transmis confirmarea Direcţiei de Finanţe şi nu a Primăriei. În regulă, a fost greşeala mea, iar în mai puţin de patru zile aţi primit şi confirmarea Primăriei. Bineînţeles că mi-aţi răspuns la fel de inflexibili: Respins!!!, trebuia ca la data X, data-limită de primire a documentelor, eu să mă fi conformat.
Mă întreb eu acum, plin de furie şi de silă, ce face partenerul meu, STATUL, pentru mine? M-a întrebat vreodată partenerul meu dacă eu am ce mânca? Dacă eu am din ce plăti nenumăratele biruri şi cât mă străduiesc să nu rămân niciodată dator lui? M-a ajutat vreodată partenerul meu să cresc? Să am ce munci? Să am cum câştiga mai mult şi, implicit, să-i plătesc lui mai mult? Am fost atât de naiv încât să "văd" proiectul acesta ca fiind un ajutor, un sprijin, din partea asociatului meu! Asociat care nu ştie decât să-mi ceară, să mă oblige să plătesc până şi pentru câinii comunitari!
Vă mulţumesc, domnilor, pentru participarea dumneavoastră la binele SRL-ului nostru comun, vă mulţumesc că mi-aţi confirmat şi mai mult că cea mai mare greşeală pe care am făcut-o vreodată în viaţă a fost decizia de acum 14 ani, de a deveni antreprenor în România, să-mi aduc şi eu astfel contribuţia la dezvoltarea mea şi a acestei societăţi bolnave. 14 ani în care i-am plătit partenerului meu sute şi sute de mii fără ca el să facă nimic pentru mine! Cât de naiv am putut fi...
Cu deosebită stimă şi cu mii de mulţumiri,
al dumneavoastră,
Ovidiu Diaconu
patron în România
