Aur sub Uzina de Apă 1! Primăria trebuie să decidă ce face cu terenul de 4,6 hectare
Foto: Foto: Sorin Pană

Aur sub Uzina de Apă 1! Primăria trebuie să decidă ce face cu terenul de 4,6 hectare
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

A trecut un an de la închiderea Uzinei de Apă nr. 1 din Galaţi, prima uzină din România care a furnizat apă în sistem centralizat, şi nimeni nu ştie - sau nu spune - ce se va întâmpla cu terenul de dedesubt. Sunt 4,6 hectare - o suprafaţă suficient de generoasă cât să-i permită municipalităţii să dezvolte aproape orice tip de proiect: imobiliar, comercial, industrial sau de agrement. Deocamdată, spaţiul este în conservare, dar nu pentru mult timp. Administraţia locală trebuie să decidă până în decembrie ce va face cu bucata de pământ.


În conservare până la sfârşitul anului

Uzina de Apă nr. 1, ca şi restul instalaţiilor de distribuţie a apei potabile din municipiul Galaţi, se află în proprietatea Consiliului Local şi în exploatarea societăţii edilitare Apă Canal. Anul trecut, Uzina 1 a fost închisă, dar a rămas în custodia Apă Canal. Momentan, obiectivul este în conservare. "Noi deţinem în continuare şi autorizaţie de mediu, şi autorizaţie de gospodărire a apelor pentru Uzina 1, dar pe cele două documente este specificat faptul că ea este în conservare", a declarat directorul tehnic-producţie al societăţii, Niţă Podaru.

Conservarea, care presupune paza uzinei, ia sfârşit în patru luni. "Uzina este în conservare pe toată perioada de garanţie a proiectului ISPA, adică până la 31 decembrie 2012",  a afirmat Niţă Podaru.

Pregătiri pentru predarea terenului

Teoretic, Uzina 1 va reveni oficial în portofoliul municipalităţii la 1 ianuarie 2013. Până atunci, Apă Canal trebuie să vadă dacă acolo există instalaţii la care nu va putea renunţa, iar administraţia locală trebuie să decidă ce va face cu restul. "Apă Canal lucrează la ridicarea topo. Măsurăm întreg terenul - 4,6 hectare - ca să ştim cu exactitate care sunt suprafeţele care trebuie să rămână la noi, din perspectiva importanţei lor în exploatare", a dezvăluit directorul tehnic-producţie de la Apă Canal. Primele constatări arată că este foarte probabil ca societatea să păstreze doar două fâşii de teren. "Acestea sunt traversate de instalaţiile electrice care alimentează Uzina 2 şi de conductele de apă care vin de la Priza Dunării şi merg la Uzina 2. Aceste două fâşii vor rămâne în proprietatea Consiliului Local, care ni le va da în continuare nouă, în vederea exploatării", a afirmat Niţă Podaru.
Ce se va întâmpla, însă, cu restul terenului? Acest lucru îl va hotărî municipalitatea, în funcţie de constatările Apă Canal. "Noi pregătim documentele şi, prin octombrie, le vom înainta Consiliului Local, pentru a-l înştiinţa că la 31 decembrie 2012 expiră perioada de garanţie şi, până atunci, trebuie să decidă ce face cu Uzina de Apă nr. 1", a precizat Niţă Podaru.

O mină de aur

Corpul neînsufleţit al Uzinei 1 odihneşte pe generoasa suprafaţă de 4,6 hectare. Scădem fâşiile de pământ care îi interesează pe cei de la Apă Canal şi tot rămâne o suprafaţă de teren suficient de mare cât să trezească interesul oricărui dezvoltator, fie el public sau privat.

Nu trebuie să uităm că lotul are şi o poziţionare excelentă: la malul Dunării, aproape de zona de promenadă de pe faleză şi de zona de tranzit de la Punctul Trecere Bac şi la o aruncătură de băţ de cartierele Dunărea şi Ţiglina.

Ca să ne facem o idee despre valoarea de piaţă a terenului de sub Uzina de Apă nr. 1, să ne amintim că, luna aceasta, dezvoltatorul străin GTC a scos la vânzare o suprafaţă mai mică pe care o deţine în Galaţi, de 3,2 hectare, la preţul de 4,2 milioane de euro! Iar acel teren nu are vedere la Dunăre, ci la furnalele din combinatul siderurgic.

Anul trecut, când Uzina 1 a fost închisă, se vehicula varianta amenajării unui parc de distracţii tip Aqualand în locul ei, dar ipoteza nu a fost confirmată de proprietarul terenului, Consiliul Local. Altele sunt variantele luate în calcul de municipalitate, cel puţin până acum. "Unii au zis că întreg complexul de la Uzina 1 trebui să rămână în conservare şi după 31 decembrie 2012. Alţii au zis că trebuie demolate clădirile, pentru a putea prelungi Faleza Dunării până la gura Siretului", a declarat Niţă Podaru, de la Apă Canal.

Primăria nu a furnizat un punct de vedere până la închiderea ediţiei.

Foştii angajaţi ai uzinei o vor muzeu

În august 2011, atunci când Uzina de Apă nr. 1 a fost oprită după 139 de ani de activitate, angajaţii care mai mişunau pe acolo în aşteptarea deciziilor de plecare spuneau că ar fi păcat ca uzina să nu fie amenajată ca muzeu, având în vedere istoria acesteia. Unitatea a fost pusă în funcţiune în anul 1872, fiind prima uzină din România care a furnizat populaţiei apă în sistem centralizat. La vremea aceea, apa de Dunăre devenea potabilă după ce trecea prin filtre cu lână, iar debitul de furnizare era de zece ori mai mic decât în zilele noastre. De-a lungul anilor, acolo au fost testate cele mai noi tehnologii ale vremurilor. "Uzina 1 a fost o uzină-pilot. Am găsit acolo toate tipurile de instalaţii de filtrare a apei create în ultimul secol şi jumătate", declara, la vremea închiderii unităţii, directorul tehnic-producţie de la Apă Canal, Niţă Podaru.

Acum, oraşul primeşte apă de la Uzina 2 şi de la Staţia Fileşti

Bătrâna Uzină 1 de la Dunăre alimenta cu apă potabilă populaţia şi agenţii economici din sudul oraşului. Aceştia sunt deserviţi acum de mai tânăra Uzină 2, care a filtrat primul litru de apă de fluviu în 1992. Consumatorii din jumătatea nordică a oraşului primesc apă de la Staţia Fileşti, care procesează apă de adâncime, adusă din Vrancea.

Citit 6450 ori Ultima modificare Joi, 30 August 2012 19:10

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.