* Găsirea unui furnizor de energie ieftină şi prelungirea dreptului de exploatare a haldei de zgură şi după 2014 sunt piesele lipsă dintr-un puzzle care înfăţişează viitorul combinatului ArcelorMittal Galaţi * Ambele piese se află în mâna Guvernului
După patru ani consecutivi de criză în care guvernele europene au luat austeritatea în braţe şi au redus investiţiile în infrastructura consumatoare de oţel, forţând companiile siderurgice să închidă cocserii, furnale, oţelării şi laminoare ca să-şi menţină pierderile la limita suportabilităţii, combinatul de la Galaţi încă pendulează periculos între oaza stabilităţii şi deşertul pierzaniei.Trei motive pentru care la Galaţi încă se mai produce oţel
Pe de o parte, măsurile de reducere a producţiei de oţel în raport cu cererea în scădere pe care ArcelorMittal le-a luat încă din debutul crizei, dar şi renunţarea la activităţile auxiliare şi flexibilizarea fluxului de producţie – deşi îngrijorătoare pentru salariaţi şi pentru comunitatea locală – sunt dătătoare de speranţă. Astfel, închiderea cocseriei şi a unei oţelării în 2009 şi a mai multor furnale şi departamente până în 2012, simultan cu modernizarea furnalelor rămase şi a laminoarelor şi funcţionarea lor în campanii de producţie îi permit acum combinatului să producă exact atât cât cere piaţa, la un moment dat – cu un furnal şi câteva laminoare, când cererea de oţel e scăzută, sau cu două furnale şi mai multe laminoare, când cererea creşte. Această flexibilitate, obţinută cu sacrificiul câtorva mii de slujbe, dar şi forţa de muncă ieftină sunt deopotrivă blestemul şi binecuvântarea pe care Dumnezeu sau finanţiştii le-au aruncat asupra Galaţiului. Căci dacă Mittal nu a închis deja combinatul din oraşul nostru, este pentru că îşi poate adapta producţia la cererea din piaţă şi, oricât de cinic ar suna, pentru că îşi plăteşte oamenii cu te miri ce şi mai nimic în comparaţie cu Occidentul. Un al treilea motiv pentru care Mittal ţine încă degetul mare în sus atunci când vine vorba de siderurgicul gălăţean îl constituie livrările rapide în Marea Neagră pe cea mai ieftină cale de transport, apa.
Două pericole care pot aduce sfârşitul siderurgiei la noi
Însă chiar şi cu cele trei centuri de siguranţă puse, combinatul nu se poate considera salvat de la pierzanie. Două mari pericole pasc unitatea siderurgică de la Galaţi – energia şi halda de zgură – şi este crucial ca ele să fie depăşite anul acesta. Un rol esenţial îl va juca Guvernul.
Energia
Subiectul energiei este deja văzut „foarte urât” de Grup, spun surse din interiorul companiei. Până acum un an, ArcelorMittal Galaţi cumpăra energie la un preţ avantajos de la compania de stat Hidroelectrica. Contractul a expirat în ianuarie 2012 şi, de atunci, combinatul nu a reuşit să-şi mai găsească un furnizor stabil şi ieftin. După un an întreg în care a fost nevoit să cumpere energie de pe o zi pe alta la preţuri egale sau mai mari decât preţul mediu, siderurgicul gălăţean a raportat cheltuieli de 10 milioane de euro cu energia în 2012. “10 milioane de euro este foarte mult”, atenţiona, în decembrie, şeful Diviziei de Produse Plate din Europa a gigantului ArcelorMittal, Robrecht Himpe, cerând “inclusiv sprijin politic” în soluţionarea problemei energiei de la Galaţi. Adresate, desigur, Guvernului de la Bucureşti, afirmaţiile sale au fost precedate de numeroase alte apeluri făcute de managementul local. “Situaţia ameninţă sustenabilitatea combinatului. Nu cerem niciun fel de ajutor din partea statului, dar toată lumea trebuie să înţeleagă că noi cumpărăm cantităţi uriaşe de energie – suntem al doilea mare consumator din ţară – şi avem nevoie de o stabilitate şi o predictibilitate absolute, la un preţ de piaţă corect”, declara, în mai, directorul combinatului gălăţean, Bruno Ribo.
Practic, ce vrea ArcelorMittal este să-şi asigure alimentarea cu energie pe un an, doi la un preţ ceva mai mic decât preţul de pe piaţă, date fiind cantităţile uriaşe pe care le consumă ca să facă oţel. Pentru asta, are nevoie de ajutorul Guvernului şi luptă să îl primească acum, după ce Cabinetele care s-au succedat în instabilul an 2012 au ezitat să bată palma cu oamenii lui Mittal. Pentru ei, este atât de important ca problema energiei să fie soluţionată cât mai repede, încât sunt pregătiţi “să rupă uşile” Palatului Victoria. De victoria lor depinde însuşi viitorul combinatului.
Halda de zgură
O altă campanie de lobby al cărei succes este vital pentru siderurgicul gălăţean se duce tot în sediul Guvernului. Aceasta priveşte halda de zgură. Muntele de 60 de milioane de tone de zgură este cea mai importantă sursă de fier vechi a combinatului, care nu mai cumpără metale din 2009 tocmai pentru că le topeşte pe cele găsite în haldă şi le foloseşte la fabricarea oţelului. Asta înseamnă costuri reduse cu materia primă, căci combinatul nu plăteşte decât firmele care scurmă halda; fierul vechi găsit e gratis, fiind din ograda proprie. Problema este că, potrivit acordurilor încheiate de companie cu autorităţile de mediu, halda mai poate fi exploatată până la sfârşitul anului 2014, după care trebuie acoperită cu vegetaţie. Combinatul nu va reuşi să exploateze zecile de milioane de tone de zgură în cei doi ani rămaşi, în condiţiile în care din 2009 până în 2012 nu a exploatat decât două milioane de tone! Şi, ca să nu fie forţat să acopere cu verdeaţă această sursă de materie primă, îi cere Guvernului să prelungească dreptul de exploatare a haldei şi după 2014. Compania are un as în mânecă, putându-i oferi la schimb Executivului zecile de milioane de tone de steril bun pentru construcţia de drumuri. “Logic este să regândim decizia de închidere a haldei în 2014, în contextul avantajelor pe care le prezintă atât pentru noi, cât şi pentru comunitate. Pe noi ne interesează fierul. Despre restul putem discuta”, afirma, în iulie, directorul ArcelorMittal Galaţi, Bruno Ribo.
Un eventual eşec al discuţiilor dintre companie şi Guvern cu privire la prelungirea dreptului de exploatare a haldei ar fi nefast pentru combinat. Astfel, dacă din 2015 nu va mai avea acces la fierul vechi din haldă, compania va căuta alte surse ieftine de metale. Cele mai la îndemână vor fi echipamentele închise definitiv, a căror tăiere şi topire ar putea lua amploare. Şi dacă ele nu vor fi de ajuns, compania nu va avea încotro şi va trebui să cumpere fier de pe piaţă, ceea ce va creşte costurile de producţie şi preţurile de vânzare a oţelului, diminuându-i combinatului de la Galaţi competitivitatea şi şansele de supravieţuire. Lobbyiştii ArcelorMittal speră, însă, să obţină acordul Guvernului în privinţa exploatării haldei de zgură şi după 2014, astfel ca unitatea de la Galaţi să evite scenariul de groază.
2013 nu debutează cu dreptul
Noul an nu începe bine pentru industria siderurgică. Piaţa oţelului nu pare să-şi fi revenit după prăbuşirea din toamna lui 2012, care a dus-o la minimele înregistrate în toamna lui 2008, imediat după startul crizei economice. Cel puţin până în martie nu se prevede o repornire a Furnalului 3, comenzilor curente continuând să le răspundă doar Furnalul 5, care a realizat o producţie de 1,6-1,7 milioane de tone anul trecut. În ceea ce priveşte programul de lucru, redus cu două zile în ultimul trimestru din 2012, pe fondul comenzilor reduse, compania nu a decis încă dacă va aplica o măsură similară şi în primul trimestru din 2013.
Lucrurile nu sunt clare nici în privinţa salarizării, patronatul continuând negocierile cu liderii sindicali. Administraţia ArcelorMittal Galaţi nu vrea să dea nimic în plus la salarii nici în 2013, cu toate că a încheiat anul trecut cu cele mai mici pierderi înregistrate de la startul crizei. În schimb, sindicaliştii cer creşteri cuprinse între 5 şi 8,5 la sută ale lefurilor din combinat, care nu au mai fost majorate din 2011. În prezent, salariul minim net din unitate este de 811 lei, iar salariul mediu net este de 1.578 de lei, sume la care se adaugă bonuri de masă în valoare de aproape 200 de lei.
Rezultatul negocierilor salariale interesează, însă, doar 7.700-7.800 de oameni, câţi mai sunt acum în combinat. Numărul de salariaţi a coborât sub pragul de 8.000 după schema de plecări voluntare desfăşurată în 2012 şi ar putea scădea şi mai mult în câteva luni, căci compania nu exclude deschiderea unei scheme de plecări şi în 2013.
