Proiectul "Crapina" presupune, numai în zona Galaţiului, realizarea a cinci incinte inundabile, un veritabil rai pentru creşterea peştelui * Din păcate, renaturarea Dunării este un proiect pe care toată lumea şi-l doreşte, dar mereu sortit eşecului * Interesele de moment fac uitată catastrofa ecologică provocată prin îndiguirea fluviului
Renaturarea Luncii Dunării e un subiect care a fost întors pe toate feţele. S-au făcut studii, au existat sute de întruniri ale specialiştilor, a fost chiar un plan concret pus la cale de Ministerul Mediului. Însă niciodată nu s-a trecut mai departe de simple propuneri, declaraţii de dragoste faţă de natură şi calcule economice care dau "cu plus". De la vorbe la fapte pare să fie un drum mai lung decât cel pe care îl parcurge molecula de apă din Munţii Pădurea Neagră până la Sulina, chiar şi cu Dunărea îndiguită.
Toată lumea vrea, nimeni nu face
Specialiştii gălăţeni se situează fără ezitări de partea ideii de a reda fluviului suprafeţele de zeci de mii de hectare care au fost "furate" Dunării de regimul comunist prin îndiguire. Toţi cei cu care am stat de vorbă în cadrul campaniei Vieţii libere "Pescari pe apa sâmbetei" susţin că îndiguirea a însemnat o adevărată catastrofă ecologică. Dacă ar fi să ne referim strict la aspectul care ne interesează în cadrul campaniei, respectiv reducerea semnificativă a populaţiei de peşti din Dunăre, concluzia este simplă. Îndiguirea fără discernământ a fluviului, susţin specialiştii, a afectat direct înmulţirea celor mai multe specii de peşti. Toate tratatele de ihtiologie arată că, primăvara, peştii se retrag în zonele liniştite, în special în bălţile rezultate în urma inundării, ca să îşi depună icrele. În lipsa acestor locuri, peştii depun icrele la malul Dunării, în locuri mai puţin învolburate, dar expuse riscurilor. Dispariţia zonelor inundabile înseamnă de fapt închiderea "maternităţilor" peştilor. Nu înseamnă că peştii nu s-au mai înmulţit, ci doar că ritmul de reproducere a fost vizibil afectat. Iar efectele nu se văd de azi pe mâine, ci în zeci de ani.
"Să se revină la starea de normalitate!"
"Comunitatea ştiinţifică este cea mai aprigă susţinătoare a ideii de renaturare a Dunării. Din punctul nostru de vedere este un vis frumos, un deziderat pe care ni l-am propus cu toţii. Nu există nici cea mai mică rezervă, nici din punct de vedere ştiinţific şi nici chiar din punct de vedere economic. Este starea de normalitate la care trebuie să se revină", susţine profesorul Victor Cristea, şeful Departamentului de Acvacultură, Ştiinţa Mediului şi Cadastru din cadrul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor, Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi. Şi directorul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Galaţi, Vladimir Talpeş, susţine ideea de renaturare, însă nu înainte de a se cunoaşte toate riscurile, toate posibilele consecinţe. "Sunt foarte multe implicaţii sociale şi economice. Trebuie analizate beneficiile care ar rezulta de pe urma renaturării. Sigur, se poate face, pe o suprafaţă mică, experimental, amenajarea unor zone pentru a se stabili eficienţa economică. Astfel de renaturări se fac în alte ţări, dar suprafeţele sunt mult mai mici, ceea ce înseamnă costuri mai mici şi efecte mai uşor de prezis",explică Vladimir Talpeş.
Piedici sociale, economice şi politice
Principalele piedici care stau în calea proiectelor de renaturare sunt cele de ordin social, economic şi, evident, politic. "Există foarte mult idei, foarte multe proiecte, discuţii, însă toate sunt blocate, înăbuşite din considerente socio-economico-politice. În aceste zone există terenuri agricole pentru care există titluri de proprietate, astfel că nu se poate face doar la nivel local. Implicaţiile sunt majore, iar astfel de discuţii se poartă la nivel naţional, la nivel de Guvern şi de Academie", menţionează profesorul Victor Cristea.
Un proiect mort de patru ani
De fapt, complexitatea problematicii şi lipsa fondurilor par să fi fost principalele motive pentru care cel mai recent proiect de renaturare a Luncii Dunării s-a blocat. Alături de motive politice, evident. În urma inundaţiilor catastrofale de pe Dunăre din 2006, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a demarat un amplu proiect naţional de renaturare a Luncii Dunării. După zeci de întruniri, propuneri, discuţii, Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD) din Tulcea a fost desemnat să realizeze, în parteneriat cu alte instituţii şi organizaţii neguvernamentale, un studiu în urma căruia să se decidă cea mai bună soluţie. Scopul principal era acela de a se evita pe viitor inundaţiile, însă existau şi nenumărate consecinţe pozitive pentru Dunărea piscicolă. Proiectul rezultat se numea "Redimensionarea ecologică şi economică a incintelor amenajate din Lunca şi Delta Dunării în vederea fundamentării strategiei naţionale de management al riscului de inundaţii" şi, printre priorităţi, se număra şi "renaturarea unor incinte îndiguite în vederea creării de zone umede de interes conservativ, printre obiectivele urmărite fiind reintegrarea în circuitul hidrologic natural al incintelor amenajate din Lunca şi Delta Dunării, restaurarea echilibrului hidrologic şi ecologic, precum şi dezvoltarea activităţilor tradiţionale".
În zona Galaţi, cinci incinte inundabile
Contactat telefonic, directorul de atunci al INCDDD, Romulus Ştiucă, ne-a declarat că în zona Galaţiului proiectul presupunea realizarea a cinci incinte inundabile, dar că totul a fost lăsat baltă în 2008. "De atunci nu s-a mai făcut nimic, însă există speranţe acum. Noul ministru delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Ana Varga, este cea care a iniţiat acest proiect în calitate de secretar de stat la Ministerul Mediului în 2008. Avem speranţe că, odată cu revenirea dumneaei în acest post, întregul proiect va fi reluat", ne-a declarat Romulus Ştiucă.
Până când totul se va transforma în realitate, pescarii gălăţeni şi iubitorii de natură pot doar să îşi imagineze (cei tineri) sau să îşi amintească (cei mai în vârstă) cum ar fi cu o zonă similară Deltei Dunării chiar peste fluviu de Galaţi.
Romulus Ştiucă "a prezis" inundaţiile din 2010
Înundaţiile din valea oraşului Galaţi din 2010 puteau fi evitate dacă proiectul de renaturare a Dunării, demarat în 2008, ar fi fost pus în practică. Iată ce declara în 2008 directorul INCDDD, Romulus Ştiucă într-un articol de pe site-ul green-report.ro, în care se vorbea despre lucrările necesare în zona I.C. Brătianu-Isaccea: "Galaţiul este un oraş care va avea probleme în cazul unor inundaţii majore (...). Zona I.C. Brătianu-Isaccea din Tulcea ar putea fi un descărcător la ape mari cu efecte benefice pentru populaţia de ciprinide, dar şi pentru zona în care se află şantierul naval Damen", declara Romulus Ştiucă cu doi ani înaintea inundaţiilor.
