Încă din perioada adolescenţei, Iuliana Şerbencu îşi dorea să devină creatoare de modă * Pentru a-şi realiza visul, a studiat la Liceul de Artă şi urmat cursurile Secţiei de Design Vestimentar din cadrul Universităţii Bucureşti * Remarcată de Doina Levintza, Iuliana Şerbencu a realizat colecţii pentru tineret sub bagheta unui head designer de la Levi's
Fiecare dintre noi este înzestrat cu un talent, dar nu toţi avem suficient curaj să îl căutăm în noi înşine şi să îl arătăm lumii, de teama eşecului. Pentru Iuliana Şerbencu, designer vestimentar în vârstă de 36 de ani, spectacolul demonstraţiei de talent a fost unul cu bucurii şi greutăţi, însă niciodată cu pauze. Creează haine de 20 de ani, iar astăzi, după ce a cucerit şi a părăsit scena rotativă de talente din Capitală, după ce a deschis şi a închis un atelier la Galaţi, se pregăteşte să o ia de la capăt, într-un nou cuib de creaţie.
Face orice, de la veste la rochii de mireasă
În prezent, Iuliana Şerbencu lucrează acasă. Dedicându-se aproape exclusiv creaţiilor feminine, designerul realizează ţinute la comandă. „Creez produse diverse pentru cliente diverse: topuri, cămăşi, veste, fuste, pantaloni, sacouri şi costume, în special de damă, rochii de zi, de seară şi business, ţinute de banchet pentru adolescente, rochii de mireasă şi accesorii”, spune Iuliana.
Absolventă a Facultăţii de Arte – Secţia Design Vestimentar/Modă din cadrul Universităţii Bucureşti, Iuliana a învăţat că simţul artistic al unui designer nu se manifestă doar prin creaţiile sale, ci şi prin capacitatea sa de a identifica şi pune în valoare părţile frumoase ale celui pentru care creează. „Pornesc întotdeauna la lucru uitându-mă foarte bine la persoana din faţa mea şi observând ce are frumos. Există o mulţime de designeri sau editori de modă care ne spun cum să ne alegem ţinutele astfel încât ele să ne ascundă defectele. Eu, însă, cred că trebuie să ne concentrăm mai degrabă pe ceea ce avem de arătat, de pus în valoare. Pornind de la o premisă pozitivă, rezultatul va fi, în mod sigur, unul pozitiv”, consideră Iuliana Şerbencu.
Colegă de generaţie cu Wilhelmina Arz
Iuliana nu a lucrat întotdeauna acasă. De fapt, întregul concept de lucru acasă era departe de ea atunci când şi-a început, strălucitor, cariera la Bucureşti. „La sfârşitul anilor ’90, când eram încă la facultate, m-am înscris la un concurs organizat de compania Connex împreună cu revista Elle. Firma de telefonie experimenta noi linii de dezvoltare şi căuta tineri designeri cu care să producă o linie de îmbrăcăminte pentru tineret. Juriul, condus de binecunoscuta Doina Levintza, a ales zece finalişti, între care se numărau acum consacraţii Cristian Samfira şi Wilhelmina Arz. Eu am fost prima dintre cei zece finalişti”, povesteşte, cu mândrie, Iuliana Şerbencu.
A lucrat timp de trei ani la colecţiile pentru tineret sub coordonarea unui head designer venit de la compania americană Levi’s. „Cu această colecţie am învăţat ce înseamnă să lucrezi cu un străin. Head designerul nu îmi spunea «Fă asta!», ci «Fă asta pentru că...».", ne spune Iuliana. Din păcate, firma de telefonie a preferat în cele din urmă să rămână în lumea comunicaţiilor şi a renunţat la colecţiile vestimentare, chiar dacă brandul era unul de succes.
Fabricile de confecţii din ţară, o experienţă dureroasă
După acest episod, Iuliana Şerbencu a încercat să lucreze cu o serie de fabrici de confecţii din ţară, dar experienţa s-a dovedit a fi mai degrabă una dureroasă. "Mulţi dintre patronii din industria textilă sunt orientaţi strict spre producţie şi nu apreciază atât cât ar trebui activitatea de creaţie", ne-a explicat Iuliana.
În cele din urmă, în anul 2003, Iuliana Şerbencu a reuşit să-şi deschidă un atelier de creaţie vestimentară în Bucureşti. Lucrurile au mers bine până în 2005 când, forţată de o serie de probleme în familie, Iuliana a revenit în Galaţi. A luat-o de la capăt, cu un nou atelier, până la... impozitul forfetar introdus la izbucnirea crizei economice. "Eram însărcinată în acea perioadă şi, pentru că e greu să lucrezi ore întregi la maşina de cusut când ai burtică, am decis să iau o pauză. Iar când s-a introdus acel impozit, perceput indiferent dacă lucrai sau nu ceva, am fost nevoită să închid atelierul", ne mărturiseşte Iuliana. Dar asta nu înseamnă că a renunţat la visul ei.
Vrea să redeschidă un atelier la Galaţi
Astăzi, după mai bine de patru ani de la închiderea atelierului, Iuliana vrea să îl redeschidă, pe fondul volumului de comenzi în creştere. În mod normal, asta presupune trei mari investiţii: în spaţiul de lucru, în tehnologia utilizată şi în resursa umană. „Înainte de toate trebuie să găsesc un spaţiu pe care să-l închiriez. Pe urmă nu mai trebuie decât să-mi instalez biroul de creaţie şi maşina de cusut şi să angajez cel puţin o croitoreasă”, spune Iuliana Şerbencu.
Inima unui atelier de croitorie, maşina de cusut costă cel puţin câteva sute de euro. „O maşină simplă de surfilat poate fi cumpărată cu 500 de euro, la mâna a doua. Nouă, ea costă între 1.500 şi 3.000 de euro. Maşinile specializate, cum sunt cele care brodează, sunt mult mai scumpe”, explică designerul.
La toate aceste investiţii se adaugă, bineînţeles, cheltuielile curente: materialele, în cazul în care ele nu sunt achiziţionate de către clienţi, consumabilele (aţă, nasturi etc.) şi utilităţile.
Eforturile sunt răsplătite, însă, cu vârf şi îndesat. „M-am întâlnit nu demult cu o prietenă din Bucureşti şi am remarcat cât de bine îi stătea rochia pe care o purta. Mi-a spus «E făcută de tine acum zece ani!». Mie mi-au trecut atâtea piese prin mâini de-a lungul timpului, încât am început să le uit. De aceea, m-am simţit jenată că mi-am lăudat produsul. În acelaşi timp, însă, am fost mândră de rezultatul muncii mele şi bucuroasă de preţuirea de care se bucură”, mărturiseşte Iuliana Şerbencu.
Fişa afacerii
Un atelier de creaţie vestimentară nu necesită autorizaţii speciale, altele decât cele cerute în mod obişnuit la Registrul Comerţului - circa 1.200 lei
Spaţiu de lucru închiriat - cel puţin 150 euro pe lună
Utilaje - maşină de cusut, de surfilat etc: de la 500 euro la 1.500 - 3000 de euro, în funcţie de performanţe
Materiale - fie cele ale clientului, fie un stoc de ţesături de 1.000 - 2.000 euro
