Guvernul vrea să reducă sprijinul pentru investitorii în energii regenerabile, la care contribuie absolut toţi consumatorii de energie din ţară prin plata de suprataxe la facturi * Executivul vrea să salveze astfel industriile energofage, cum e cea a oţelului sau a aluminiului, cocoşate de aceste suprataxe, care în cazul lor sunt de ordinul zecilor de milioane de euro pe an
Mai întâi a fost „Vrem pace în lume”. După două-trei decenii de flecărit despre porumbelul păcii, omenirea s-a plictisit şi a căutat următorul subiect în vogă. L-a găsit repede - nici nu era greu, stătea sub nasul tuturor. Era natura, protejarea ei. Deschis de organizaţiile ecologiste aflate atunci în plină ascensiune, subiectul a fost îmbrăţişat de idealişti şi, mai apoi, de mass-media. În scurt timp, toată lumea vorbea de încălzirea globală şi de nevoia de reducere a emisiilor cu efect de seră. De aici şi până la conturarea ideii de renunţare la energiile convenţionale (şi foarte poluante) şi de trecere la energiile regenerabile (sau verzi) nu a fost decât un pas. Astăzi, după alte câteva decenii, această temă la modă nu mai este haute couture, ci foarte prêt-à-porter. Parcurile eoliene, cele fotovoltaice şi centralele pe biomasă sunt doar cele mai cunoscute dintre sursele alternative de energie utilizate astăzi. În această tânără ramură energetică se investeşte tot mai mult, cu sprijinul consistent al comunităţilor. Comunităţi contributoare din care fac parte toţi consumatorii, fie ei casnici sau industriali. Şi eu, şi tu, şi covrigăria de la colţ, şi combinatul siderurgic, cu toţii plătim suprataxe la energie. Aceşti bani ajung în buzunarul investitorilor care, folosind vântul sau lumina solară, ne dau energie curată. Până aici, totul e în regulă. Dar - există un dar - în timp ce suprataxele la energia pe care o consumăm noi în locuinţă sunt te miri ce şi mai nimic, cele aplicate energofagilor din industrie ating valori colosale, care au puterea de a arunca aceşti agenţi economici, din profit, în pierdere. Desigur, există contraargumentul că ei încă poluează mediul înconjurător şi că măcar contribuind la dezvoltarea sectorului energiei verzi îşi pot răscumpăra păcatele toxice. Dar ce este, de fapt, mai toxic - fumul care iese pe coşuri ca rezultat al producţiei realizate de câteva mii de oameni ori balotul de suprataxe care, în timp ce atrage viitori furnizori de materie primă, îi goneşte chiar pe consumatorii acelei materii prime?
Suprataxe cât jumătate din investiţiile unui oraş
La o factură lunară la lumină de 100 de lei, suprataxele pe care le plătim noi, consumatorii casnici, sunt de câţiva lei, deci aproape insignifiante. În schimb, consumatorii industriali - şi ne referim la cei mai mari din economia românească - achită suprataxe cu multe zerouri. Ministrul delegat pentru energie, Constantin Niţă, a dezvăluit recent că producătorul de oţel ArcelorMittal Galaţi a plătit anul trecut suprataxe de 43 de milioane de euro, iar producătorul de aluminiu Alro Slatina a plătit 47 de milioane de euro.
Suma colectată astfel de la toţi consumatorii de energie din România s-a ridicat la 500 de milioane de euro în 2012. Statul le-a oferit-o, sub formă de certificate verzi care pot fi valorificate, dezvoltatorilor de parcuri eoliene şi fotovoltaice. Acest sprijin, la care se adaugă şi garanţia că energia verde produsă de ei va fi preluată cu prioritate în faţa energiei convenţionale produse de termocentrale sau de centrala nucleară, are drept scop stimularea investiţiilor în energiile regenerabile. Şi îl atinge - potrivit Asociaţiei Române a Industriei Fotovoltaice, numai în acest sunt preconizate investiţii de 4 miliarde de euro în regenerabile.
Toate bune, frumoase şi nepoluante, numai că marii consumatori de energie - şi, totodată, cei mai mari contributori la schema de sprijinire a producătorilor de energii alternative - sunt tot mai vocali pe acest subiect. ArcelorMittal, ca şi Alro, nu a vorbit deschis de reducerea producţiei şi a numărului de angajaţi, dar a declarat că viitorul afacerii de aici este pus sub semnul întrebării în contextul actual. "Suntem extrem de îngrijoraţi de creşterea explozivă a costurilor cu energia, din cauza măsurilor de acordare de subvenţii pentru energia regenerabilă şi de liberalizare a preţului gazului din producţia internă. Pentru noi, aceste evoluţii necesită o reechilibrare urgentă, pentru a nu pierde sustenabilitatea activităţilor noastre industriale din România", declara, luna trecută, directorul general al combinatului siderurgic gălăţean, Bruno Ribo.
Pentru ArcelorMittal Galaţi, suprataxele la energie pe care le-a plătit anul trecut au însemnat o suplimentare cu circa 50 la sută a costurilor cu energia consumată efectiv. Prin comparaţie, suma de 43 de milioane de euro pe care Combinatul a achitat-o peste factura anuală la curent reprezintă jumătate din cea pe care compania a investit-o în modernizarea Furnalului 5 sau, dacă vreţi, jumătate din întregul buget de investiţii al municipiului Galaţi propus pentru anul acesta.
Vorbim, deci, de o cheltuială importantă. Din câte se pare, una dintre cele câteva cheltuieli (în frunte cu cele provocate de gerul din iarna trecută) care au împiedicat compania siderurgică să iasă pe profit în 2012, menţinând-o în zona pierderilor pentru al patrulea an consecutiv.
Pe de altă parte, trebuie spus că şi ArcelorMittal Galaţi a fost beneficiarul unor certificate verzi. Şi nu puţine. Potrivit unor relatări mai vechi ale presei centrale, în perioada 2008-2012 combinatului i-au fost alocate circa 71 de milioane de certificate verzi, adică o cincime din totalul certificatelor verzi ce puteau fi emise de ţara noastră în acea perioadă. De acele certificate beneficiau marii poluatori care reuşeau să-şi reducă emisiile de dioxid de carbon, prin investiţii în tehnologii moderne şi mai puţin poluante.
"Nu putem distruge industria de dragul energiei verzi"
Campania intensă de lobby pe care marii consumatori de energie precum ArcelorMittal şi Alro o duc de ceva vreme pe lângă statul român în scopul relaxării suprataxării la energie a avut de curând un prim ecou în rândul autorităţilor centrale. Ministrul delegat pentru energie, Constantin Niţă, a anunţat recent că Guvernul va diminua sprijinul acordat producătorilor de energie regenerabilă. "Vom modifica legea privind acordarea de certificate verzi. Ştiu că nu este un subiect plăcut, mai ales pentru investitori, dar trebuie să fiu foarte clar: nu putem distruge industria românească doar de dragul industriei regenerabile, trebuie să găsim un echilibru", a declarat oficialul luna aceasta, la o întrunire pe tema energiei.
Semnalul - unul îngrijorător pentru producătorii de energie verde, dar îmbucurător pentru consumatorii de talia Combinatului - a fost însoţit de o sugestie "sănătoasă" pentru ambele tabere. "Nu am văzut investitori în energia regenerabilă care să ne propună să facem o fabrică de turbine eoliene. Efectul de multiplicare în economie este aproape zero. În ceea ce priveşte crearea de locuri de muncă, în afară de firme de pază - nimic. Sigur că statul a câştigat din taxe şi impozite, dar nu este suficient", a spus Niţă. În traducere, construiţi turbine cu oţel făcut în România şi angajaţi români - primiţi facilităţi; nu o faceţi - ne mai gândim dacă vă oferim facilităţi.
Ideea a fost subliniată, nu demult, şi de conducerea combinatului de oţel din Galaţi. "În prezent, ArcelorMittal Galaţi livrează tablă groasă pentru turbine eoliene către producători din Grecia, Polonia, Republica Cehă, Ucraina, India şi Turcia, intenţionând să coopereze şi cu alte companii care construiesc parcuri eoliene în România în regiuni precum Moldova, Dobrogea, nordul şi estul Munteniei", declara, în ianuarie, directorul general, Bruno Ribo, lăsând să se înţeleagă că încă nu are comenzi similare din ţară, dar speră să primească.
