Fondurile europene fără o strategie post-aderare inteligentă nu pot face minuni, a avertizat Niculae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti
Integrarea europeană nu este un obiectiv în sine, ci doar un instrument care să ajute statele membre UE să devină mai performante şi, în final, să crească bunăstarea cetăţeanului, a declarat şeful Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti, Niculae Idu, în cadrul Forumului European pe teme economice organizat la Galaţi, la sfârşitul săptămânii trecute, de CE şi Universitatea „Dunărea de Jos”.
Niculae Idu a explicat faptul că trebuie făcută o corelaţie între competitivitatea economică şi dorinţa de a creşte nivelul de trai, iar acest lucru trebuie să se reflecte în strategiile pe termen mediu şi lung. „După aplicarea politicilor de coeziune în UE s-a constat că la nivel de PIB pe cap de locuitor s-a redus decalajul dintre o serie de state, dar în acelaşi timp s-au accentuat decalajele dintre regiuni. Prin urmare, una dintre întrebările pe care ar trebuie să şi le pună România este, politic vorbind, care este obiectivul în domeniul politicilor de coeziune. Să se apropie, ca nivel al PIB pe cap de locuitor, de nivelul mediu al UE - ceea ce ar însemna să se investească mai multe fonduri în acele clustere industriale care au capacitate de absorbţie şi pot lua un avans economic - sau îşi propune să dea mai multe şanse regiunilor mai puţin dezvoltate şi să sacrifice în numele acestei coeziuni interne viteza de apropiere de media europeană. Aceasta ar trebui să fie una dintre marile teme de dezbatere la nivelul societăţii româneşti. Din păcate, până acum cel puţin, nu prea s-a întâmplat aşa…”, a explicat Niculae Idu, şeful Reprezentanţei CE.
Modelul irlandez şi stilul mioritic
România are modele demne de urmat, principial cel puţin, chiar la nivelul ţărilor europene. De exemplu, Irlanda a pornit din poziţia uneia dintre cele mai sărace ţări din UE pentru a ajunge să aibă cel mai mare PIB pe cap de locuitor. „Miracolul irlandez” constă într-o politică ce a îmbinat în mod armonios obiectivele economice cu cele sociale. „Finanţarea europeană a fost integrată într-un sistem de politici de atragere a investitorilor, de stimulare a unor sectoare. Este foarte important să se înţeleagă că finanţarea europeană şi accesul pe piaţa internă au rolul lor, dar nu au neapărat un rol decisiv sau definitoriu. Dacă în construcţiile bugetare şi strategice care se fac la nivelul statului se pleacă de la ideea că avem o sursă de investiţii reprezentată de fondurile europene, iar în rest totul rămâne o chestiune mai mult sau mai puţin fluidă, cred că se produce o mare eroare”, a avertizat şeful Reprezentanţei CE, ca un apropo la cei care invocă fondurile europene ca pe un fel de panaceu universal. Altfel spus, un stat trebuie să plece de la resursele pe care le are şi să ia finanţarea europeană ca pe un element de stimulare şi completare a unor procese deja clar definite într-o strategie de dezvoltare.
A gândi pe termen lung
O altă idee desprinsă în cadrul Forului European este aceea că „realitatea acţiunilor liderilor politici sunt adesea legate de ciclurile electorale din ţările lor” şi în faţa imperativelor pe termen scurt se pierd din vedere obiectivele pe termen mediu şi lung. Aşa se face că, uneori, apar contradicţii în procesul de decizie a liderilor europeni, ceea ce nu face decât bruieze capacitatea UE de a rămâne un actor activ într-o lume tot mai globalizată. „Partajarea reciprocă a suveranităţii este, probabil, singura şansă pentru Europa în general pentru a rămâne un actor actor global important. Ce este în prezent UE? Este cea mai mare putere comercială, are cea mai mare piaţă internă şi este cel mai mare donator de fonduri pe piaţa internaţională. Nu are atuuri mai importante ca acestea. Asta înseamnă că, într-o perspectivă mai largă, până în 2050, dacă nu se vor produce transformările structurale de care se tot vorbeşte, atunci Europa riscă să rămână o peninsulă de importanţă regională a continentului Euroasiatic. Acesta este motivul pentru care interesele pe termen lung trebuie înţelese, inclusiv în România”, a mai arătat şeful Reprezentanţei CE, Niculae Idu.
Prin urmare, fie şi din perspectivă economică, Uniunea Europeană rămâne o provocare. O criză, în ciuda costurilor ei, poate fi o oportunitate în sensul promovării unor reforme structurale şi dezbaterii unui proiect ce-şi propune, în ultimă instanţă, să aducă mai multă prosperitate la nivelul întregului spaţiu comunitar.
