* Înainte de 1990, vinul era mândria gălăţenilor până peste hotare * Acum, câţiva vinificatori se luptă să replanteze viile şi să le redea vinurilor locale renumele aproape pierdut * Între timp, piaţa e acaparată de importuri ieftine, aşa că cei care fac vin bun cu greu îşi găsesc clienţi
Dezvoltarea agriculturii şi a industriei alimentare gălăţene ar trebui, fără doar şi poate, să treacă prin vie! Din păcate, însă, de la Revoluţie încoace s-au prăpădit peste 11.000 de hectare de vie nobilă, aşa că viticultura de performanţă şi industria vinului din Galaţi - odată marile mândrii ale judeţului nostru - abia dacă mai există.
Nu e încă totul pierdut, dar cu siguranţă că drumul până la redobândirea renumelui de zonă viticolă importantă e lung, anevoios şi se află abia la început. Din 2007 încoace, prin programul de reconversie finanţat de Guvern, cu o investiţie care depăşeşte 13 milioane de euro, au întinerit aproape 1.000 de hectare de vie, iar fermierii gălăţeni par să se orienteze, pe an ce trece, tot mai mult spre viticultură. Odată ce sămânţa speranţei a fost sădită, chiar dacă e scump şi greu să faci vie şi vin, unii dintre cultivatorii cu experienţă ai judeţului au început să tragă din nou speranţă că zilele de chin ale viticulturii gălăţene se apropie de sfârşit şi că ochii de rod ne vor privi, iarăşi, de pe vreo 26.000 de hectare, cum se întâmpla la mijlocul anilor '70, şi nu de pe jumătate din această suprafaţă, ca acum.
Articolul poate fi citit în întregime, în exclusivitate, în ediţia tipărită a cotidianului „Viaţa liberă”. Ziarul se găseşte la toate chioşcurile de difuzare a presei din Galaţi, la preţul de 1,5 lei exemplarul. Abonamentul la ediţia tipărită a „Vieţii libere” costă 25 de lei pe lună în mediul urban şi 20 de lei pe lună în mediul rural.
