* "Bani sunt pe piaţă, dar să-i vedem la lucru, în Galaţi", mai apreciază specialistul
Pe principiul că „dacă nu te omoară, criza te face mai puternic”, mediul de afaceri gălăţean începe să-şi caute noi căi de dezvoltare. Despre provocările aflate în faţa întreprinzătorilor, în interviul acordat „Vieţii libere” de preşedintele CCIA Galaţi, Ion Mocanu:
- Cum mai reuşeşte mediul de afaceri gălăţean să supravieţuiască, au fost măsurile anticriză pe măsura aşteptărilor?
- Din punctul meu de vedere, măsurile anticriză nu au fost nici eficiente, nici nu au răspuns aşteptărilor mediului de afaceri. Mediul de afaceri, dacă supravieţuieşte, supravieţuieşte prin eforturi proprii, extrem de dure, cu foarte mari sacrificii. Tocmai de asta pot spun că mă bucur că mediul de afaceri a întinerit. Vezi la ora actuală companii mai mici, mai mari, cu manageri cu vârste între 35 şi 45 ani, cu o altă vitalitate, o altă mentalitate, au ieşit în lume, au o altă viziune despre dezvoltare şi despre afacere. Sunt oameni care nu se sperie de criză, au trecut prin ea, au servit-o drept în piept. Pe ei criza i-a învăţat că efortul trebuie să-l facă singuri şi să evite cât se poate contactele sau situaţiile conflictuale cu partea asta, de buget-finanţe a statului român, care acţionează destul de greoi.
- Să înţelegem că este posibil să asistăm în 2014 la un dezgheţ al mediului de afaceri?
- Din punctul meu de vedere, cu toate că premizele din punct de vedere al fiscalităţii, al oportunităţilor financiare, nu sunt foarte încurajatoare pentru mediul de afaceri, ceva, ceva începe să se simtă. Există acum şi această posibilitate ca mediul de afaceri gălăţean să fie - şi a început să fie - sprijinit de CJ şi Primărie. Ridicându-se plafonul pentru care nu mai este necesară o licitaţie publică, multe din lucrări pot fi date prin negociere directă şi se dau la firme gălăţene, ceea ce cred că este un lucru bun pentru economia locală.
Banii, eterna poveste
- Ce-ar putea ameninţa această dezvoltare, ce ar putea să o împiedice?
- Lipsa sprijinului bancar. O firmă care are la ora actuală cinci angajaţi şi, să spunem, câştigă un contract sau două de reparaţii, nu are decât mijloace restrânse de a finanţa, până la încasare, lucrarea. Nu există prefinanţări din partea beneficiarul de lucrare, motiv din care trebuie să mergi la o instituţie bancară, iar băncile fie refuză să dea creditări, fie condiţiile sunt extrem de dezavantajoase pentru întreprinzători. Rămân cu speranţa că recentele măsuri luate de BNR de reducere a dobânzii de referinţă şi scăderea rezervelor minime obligatorii vor determina băncile, în trei, patru luni, să vină şi ele cu dobânzile mai jos, să deschidă creditarea. Bani sunt pe piaţă, dar să-i vedem „la lucru”, în economia reală.
- De ce s-ar încăpăţâna băncile să stea „pe sacul de bani”, în loc să dea credite?
- E mentalitatea lucrătorului român din bănci. Chiar dacă banca mamă este din Austria, lucrătorii sunt români. La Galaţi nu cunosc să existe, la toate băncile străine, vreun lucrător din ţara de origine a băncii mamă. Partea română, pentru a-şi păstra poziţia şi a nu risca nimic, la analiza unui dosar de creditare găseşte extrem de multe oprelişti, chichiţe, în calea celui care îl doreşte. În România nu există un sistem de creditare precum cel din SUA sau Olanda, în care, odată încheiat un contract, să te poţi finanţa din bancă în baza acelui contract. Partea română nu a acceptat aşa ceva, nu se implică în aşa ceva. Ne lipseşte deopotrivă un mod de lucru mai eficient şi mai flexibil.
Oportunităţi pentru Galaţi
- Unde ar avea în prezent Galaţiul potenţialul de dezvoltare cel mai mare?
- Galaţiul are un potenţial fantastic pe partea de agricultură, de la animale, până la producţia de roşii, mere, struguri etc. Ar fi chiar posibilităţi de export. Dar pentru asta e nevoie de mai multe componente. Dacă s-ar găsi, de exemplu, pentru carne, un partener în China, pentru ca producţia livrată să fie de interes, ca să vină vaporul până aici, cantitatea ar trebui să fie foarte mare. Prin urmare, ar trebui să existe capacităţi de depozitare şi refrigerare. La fel, şi pentru legume şi fructe, ar trebui să existe depozite pentru păstrare cu mediul controlat. Toate lucrurile acestea, puse într-un program complex al CJ, al Primăriei, pot da o direcţie de dezvoltare fără probleme zonei judeţului Galaţi.
- În afară de agricultură, ce posibilităţi mai vedeţi?
- Noi suntem un oraş cu tradiţie industrială. Problema este de adaptare, de tehnologie, de o gândire pe termen lung, nu neapărat numai a evoluţiei salariale, ci şi a raportului dintre evoluţia salarială şi productivitate. Dacă un investitor nu are grijă să-şi reînnoiască tot timpul utilajele, să investească în dezvoltare în partea tehnică a activităţii, în resursele umane, nu va ajunge să realizeze ceea ce-şi propune. Prin urmare, profitul trebuie băgat nu în „mofturi”, gen maşini de lux - ar fi o prostie – ci reinvestit în echipamente, tehnologii, perfecţionarea personalului care să ne crească competitivitatea pe piaţă. La ora actuală, este loc de dezvoltare pe partea de pregătire în domeniul sudurii, al tubulaturii industriale, în domeniul electric. De altfel, există la Galaţi un grup de câteva firme foarte puternice - ce-i drept, olandeze – care exportă echipamente în toată lumea. Mai avem şi exemplul Damen, care a abordat construcţia de nave din ce în ce mai tehnice şi mai sofisticate. Şi lista rămâne deschisă.
Aleşii, fără "randament"
- Ce ne-ar mai trebui nouă, în mod special, la Galaţi?
- O Dunăre navigabilă pe toată perioada anului. Navromul este cea mai mare companie europeană ca număr de nave. În schimb, din cauză că aproape jumătate de an Dunărea este blocată fie de gheţuri, fie de ape scăzute, de multe ori compania „macină” în gol sau stă cu săptămânile să aştepte să plece sloiurile de pe Dunăre. Trebuie investiţii, trebuie luată mai în serios Strategia Dunării, pentru că în joc sunt sume uriaşe - peste 80 miliarde euro, şi nu numai pentru fluviu, ci pentru porturi, infrastructura navală, transportul naval. Bani sunt, dar aici este inclusiv rolul politicienilor din Galaţi, de a merge la ministere la braţ cu reprezentanţii companiilor din domeniul navigaţiei, transporturilor, porturilor, pentru obţinerea de proiecte sau includerea proiectelor lor în Strategia Naţională. Acesta nu este trafic de influenţă, să fie clar, e vorba de a sprijini un program european care aduce clare beneficii comunităţii.
- Din experienţă, mediul politic a răspuns unor astfel de cerinţe?
- Îmi permit să spun că, în 24 de ani, rentabilitatea actului politic este sub 15 la sută, fără să precizez aici care mai mult, care mai puţin. Implicarea directă în acest fel de susţinere – pe zona economică, mă refer – a lăsat de dorit. Foarte puţini au fost politicienii care cunoşteau partea economică. Iar din aceia care o cunoşteau doar o parte din ei s-au implicat, alţii s-au implicat… pentru ei, iar aceasta este un lucru mai puţin plăcut. Dar una peste alta, faptul că Galaţiul nu dispune de legături de transport – autostrăzi, faptul că nu reuşim să valorificăm Dunărea, că nu avem proiecte majore de dezvoltare care să pună economia în mişcare, se datorează, în bună măsură, lipsei de implicare a celor care ar fi trebuit să susţină Galaţiul.
