E pur şi simplu-(n lume) când arătura-i gata
şi vii vin cu seminţe (degrabă)-n buzunare...
când plânge împrejurul, dar nimenea nu moare,
oricât ar vrea pământul, oricât ar vrea lopata!...
Nu din seminţe-s toate... şi sfinte, şi păgâne?
nu zicem: du-o (doamne)-n ţinutul cu verdeaţă?...
nu credem (totdeauna) că cineva ne-nvaţă
(din tot nimicul cesta) ce pleacă, ce rămâne?...
Eu sânt! tu eşti! el este!... o veşnică minciună
în care-ndeasă vamă şi prostul şi-nţeleptul...!...
Aceasta-i vama!... iată ne repezim cu dreptul,
spre drept!... dar cine ştie într-adevăr... să spună!...
Ştim unde-i adevărul?! ştim plata şi răsplata?!...
ştim oameni!? ştim fiinţe!? şi ştim şi nefiinţe!?
Am fost nişte seminţe!!... suntem nişte seminţe!...
şi-i pur şi simplu-(n lume) când arătura-i gata!
