* Nu doar asiguraţii sunt bătaia de joc a asiguratorilor * Discreţionari cu service-urile, "preferenţiali" cu furnizorii de piese * Autoritatea de Supraveghere Financiară străluceşte prin absenţă
Mulţi reparatori trebuie să joace pe sârmă între devize subevaluate, furnizori de piese dictaţi de asiguratori, calitate îndoielnică a reperelor impuse în locul celor originale, iar la final să răspundă în faţa clienţilor pentru defecţiunile survenite în garanţia post-reparaţie.
Frână pe circuitul banilor
Marcel C. a lucrat în asigurări, iar acum relaţionează cu asiguratorii în cadrul unui service auto. Simte astăzi atitudinea discreţionară a majorităţii asiguratorilor asupra posesorilor de autovehicule avariate, dar şi asupra activităţii reparatorilor. Ne-a confirmat mare parte din neajunsurile de care se plâng părţile vătămate: întârzierea acceptului de reparaţie, a plăţilor, dar şi a aprobării eventualelor lucrări suplimentare la avarii ce nu au putut fi depistate la prima vedere.
"Sunt asiguratori cu care refuzăm să mai lucrăm, deoarece avem facturi restante la ei de peste şase luni. ASF (Autoritatea de Supraveghere Financiară - n.a.) susţine că nu poate interveni, fiindcă este vorba de contracte între agenţi economici, astfel că singura soluţie este arbitrajul comercial. De fapt, este vorba de indisciplină financiară şi deturnare a plăţilor în defavoarea asiguraţilor."
Intermediari în comerţul cu piese
Deşi nu ştie amănunte contabile, acestea fiind gestionate de administratorii firmei, Marcel ne spune în mare cum intervin asiguratorii inclusiv în comerţul cu piese de schimb. Impun anumiţi furnizori, printr-o bursă, care, dincolo de o limitare a preţurilor, evitând adaosurile "nesimţite", face adesea rabat şi de la calitate.
"Clientul (asiguratul - n.a.) ar trebui să fie stăpân. Dacă el avea pe maşină piese originale înainte de accident, cu ce drept îi pun eu aftermarketuri, fie ele şi de calitate acceptabilă? Adesea, astfel de piese nu sunt totuşi de calitatea originalelor, în special când este vorba de componente critice solicitate: suspensie, transmisie, direcţie, frâne. Şi, dacă mai şi pică în perioada de garanţie, tot eu, reparatorul, răspund în faţa clientului, nu asiguratorul care m-a pus să substitui originalele."
Compensările și arieratele revin în forță
O altă practică recentă, specifică deocamdată doar unui anume asigurator, este aceea a plăţilor indirecte. Asiguratorul X are de plătit către service-ul Y suma S pentru n lucrări la maşini avariate. Dar X nu-i varsă banii în cont lui Y, ci îi depune în contul furnizorului de piese Z. Şi îi spune service-ului Y: "ia de la Z piese de suma S". Astfel, banii pentru piese, manoperă şi cheltuieli de regie ale service-ului devin doar bani pentru achiziţie de piese, daţi şi în avans.
"În vreo şase luni, am ajuns la vreo 20.000 de euro cont deschis la respectivul furnizor şi am consumat cam o şesime. Ce să facem cu o aşa "linie de credit"? De fapt, evident, noi credităm furnizorul ca şi cum am fi bancă, dar fără dobândă. Iar ceilalţi furnizori sună intrigaţi că nu mai lucrăm cu ei fiindcă acum ne aprovizionăm majoritar de la Z. Altfel nu mai recuperăm banii", ne-a mai spus sursa noastră.
Întrebând ce-ar fi dacă nu s-ar mai accepta un asemenea sistem de compensări, ni ridică sec din umeri: "Nu mai pupăm reparaţii de la acest asigurator şi basta. Iar actualmente are foarte mulţi asiguraţi..."
Aşadar, la peste zece ani de la eliminarea sistemului compensărilor şi păguboaselor arierate induse în economie de firmele cu capital de stat, capitaliştii asiguratori privaţi le reinventează, sub ochii indiferenţi ai autorităţilor.
Lupul, paznic la oi
"Toate tergiversările au un singur scop - să amâne plata peste cele 30 de zile legale", ne spune Bogdan Luţă, director tehnic de service. Patronul său, Mircea Atanasiu, îl completează: "Odată cu apariţia ASF, lucrurile s-au stricat. Şi în defavoarea asiguratului, dar şi a service-ului. ASF este plătită dintr-un fond, procentual, adunat de la asiguratori. Cei puşi să vegheze la integritatea pieţei serviciilor în contul primei de asigurare nu sunt plătiţi de asiguraţi - plătitorii, nu sunt plătiţi de reparatori - prestatorii, ci de asiguratori - colectorii. Deci sunt plătiţi de una dintre părţi! Şi atunci cum să fie imparţiali? Lupul este paznic la oi - cum să-i pedepsească pe cei care gâtuie sistemul dacă fix din banii lor îşi iau salariile?"
Bogdan Luţă şi Mircea Atanasiu
La obiecţiunea noastră că statul nu ar avea de unde să plătească asemenea salarii precum cele din cadrul ASF (pentru a preveni corupţia), Elena Atanasiu, fiica patronului şi administrator al afacerii, trage concluzia: "Dacă-i plăteşte statul, devin coruptibili. Aşa sunt gata corupţi..."
Soluţii din lumea civilizată
Înainte, dacă nu erau plătiţi la timp, reparatorii apelau la defuncta CSA - Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Sub ameninţarea ridicării licenţei de operare, aceasta constrângea asiguratorii să respecte contractele. După transformarea în ASF şi modificări succesive de legislaţie, puterile i-au devenit aproape nule.
Vizavi de notele de plată umflate, Mircea Atanasiu exclude această posibilitate fără o complicitate reciprocă. "De când s-a introdus "Audatex"-ul (bază de date on-line pentru simularea şi estimarea unei daune auto - n.a.), service-ul nu poate, teoretic, factura în plus. Asiguratorul poate cere copii după facturile pieselor, poze de la constatare etc. Pe de altă parte, ca în viaţă, s-au format două grupuri: asiguratori şi service-uri cărora le plac să facă golăniile, iar în alt colţ se află cei corecţi. Din păcate, asiguratorii corecţi sunt şi cu cele mai mari prime..."
Om vechi în branşă, Atanasiu ştie însă şi când se va curăţa sistemul. "Când cel lovit nu va mai ajunge la asiguratorul neserios al vinovatului, ci la al său însuşi. Iar acesta, după ce-i va repara maşina, se va îndrepta cu acţiune în regres contra asiguratorului vinovatului. Ca în toată lumea civilizată."
CITEŞTE ŞI: "TAXĂ PE VÂRSTĂ" la asigurări/ RULETA românească a RCA-ului
