Sunt mii de fermieri în judeţul nostru, aşa că starea economia locale din acest an va depinde, în bună măsură, şi de cum vor merge afacerile agricole. Or, în acest domeniu de activitate, problemele sunt nesfârşite. Dacă plouă suficient şi la timp, iar recoltele sunt bogate, ele se vând prea ieftin. Preţul mai mare al mărfurilor vine, de regulă, pe fondul secetei şi al sub-producţiei. Deci fermierul tot nu scoate cât preconiza. Iar dacă nu apare nimic altceva, măcar se mai găseşte statul să schimbe vreo lege sau să pună un impozit nou şi tot are agricultorul o perioadă în care stă cu inima strânsă, aşteptând să vadă dacă pierde sau câştigă. Dar chiar şi aşa, fermierii şi managerii din agricultura gălăţeană speră la un 2016 bun, cu belşug. Şi poate chiar să primească sprijin ca să rezolve parte dintre veşnicele probleme din agricultura gălăţeană…
Marile culturi din câmp şi din solar
La acest moment, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Galaţi n-a terminat încă de centralizat suprafeţele cultivate. O va face, probabil, în iunie. Datele certe le-ar putea avea, mult mai repede, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură (APIA), după apropiata finalizare a sesiunii de depunere de cereri pentru subvenţie. Totuşi, din datele noastre, proporţiile din câmp se păstrează, de la un an la altul, pentru cultura mare, legume, fructe şi vie. Astfel, avem grâu pe 57.457 hectare şi porumb pe circa 115.000 de hectare. Alte peste 50.000 de hectare sunt cultivate anual cu floarea soarelui, iar legumele (cu tot cu cartofi, fasole şi mazăre), ocupă cam 11.000 de hectare. Prost şi foarte prost, din punct de vedere al suprafeţelor cultivate, stăm la vie (avem doar 15.273 de hectare de vie pe rod, în judeţ!) şi la livadă (cu numai 724 de hectare cu pomi pe rod).
S-au schimbat, pe alocuri, suprafeţele cultivate cu plate tehnice. Spre exemplu, 2015 a fost un an dezastruos pentru cultivatorii de rapiţă, care până în primăvară îşi întorseseră mai bine de jumătate din cele 14.000 de hectare însămânţate cu această cultură. Cum începutul de toamnă a venit cu ploi, fermierii au înfiinţat culturi de rapiţă pe 17.344 de hectare şi se aşteaptă acum la recolte bogate şi, poate, atenuarea unora dintre pierderile de anul trecut. Despre cum stau lucrurile, în câmp, la acest moment, ne-a vorbit preşedintele filialei gălăţene a Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice (APCPT) Galaţi, inginerul agronom Petre Grigore.
„În linii mari, starea culturilor este una bună, la acest moment. Putem spune că, până acum, în Galaţi a plouat destul de bine, excepţie făcând doar nordul judeţului şi câteva zone din centru. Ne confruntăm, ce-i drept, cu acest fenomen de nebulozitate, care nu favorizează dezvoltarea plantelor. Să sperăm că, în curând, va fi mai puţin înnorat. Aşteptăm şi soare, dar nu prea mult, astfel încât să nu avem din nou, problemele mari cu seceta, din anii trecuţi”, a declarat Petre Grigore.
Irigaţiile – problema veşnic nerezolvată
Că va ploua sau că nu va ploua în vară, lipsa accesului la sistemul de irigaţii va rămâne, fără doar şi poate, o problemă majoră pentru fermierii gălăţeni şi în acest an. După ce sistemul construit în perioada comunistă a fost vandalizat, la acest moment se mai pot iriga doar circa 15.000 de hectare, în principal în Lunca Siretului şi în Lunca Prutului. Magistralele şi conductele ar putea duce apa spre suprafeţe mai mari de câmp, dar pe care nu mai este rentabil pentru fermier să ude. Spre exemplu, teoretic, în bazinul legumicol de la Tecuci-Matca s-ar putea uda. Problema este că infrastructura permite doar folosirea apei din Dunăre. Comuniştii au gândit bine sistemul, în sensul că, la vremea la care l-au construit, statul avea şi bani să plătească energia pentru irigat. Dar acum, să împingi apa din Dunăre la 90 de metri înălţime, la Vânători şi să o transporţi încă vreo 90 de kilometri, până la Matca, nu mai e la îndemână. Dealtfel, anul trecut un singur fermier din comună s-a încumetat să irige în acest regim: inginerul Gavrilă Tuchiluş, managerul Agrimat Matca SA. Soluţia problemei există şi constă în realizarea unei aducţiuni care să le permită fermierilor din zonă să ude cu apă din Siret, mai exact din bazinul hidrocentralei de la Movileni. Asta ar costa, potrivit unei estimări a directorului adjunct al filialei gălăţene a Agenţiei Naţionale pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), ing. Gheorghe Lefter, cam 90 de milioane de lei. Dar dacă, în ciuda costurilor, proiectul s-ar realiza totuşi – în zonă se lucrează deja la colectarea de date şi la proiectare – preţul la care ar putea iriga legumicultorul din zonă s-ar înjumătăţi. Nu-i puţin lucru pentru economia judeţeană!
Fără speranţă că vor putea vreodată să irige rămân însă fermierii care lucrează pământ din nordul şi centrul judeţului. Deşi o soluţie se întrezărea şi aici - comuniştii gândiseră o „inimă” a sistemului de irigaţii gălăţean la Suhurlui unde începuseră să construiască un imens baraj – acum gândul fermierul mai poate zbura doar către miliardul de euro, din bani europeni, pe care îi putem cheltui pentru irigaţii. Dar speranţele sunt slabe, chiar şi cu bani la îndemână…
Depozitare n-are oricine
Una dintre principalele nemulţumiri ale agricultorilor gălăţene este că n-au suficient spaţiu de depozitare a recoltelor. Or, neavând unde să îşi stocheze producţia, sunt de cele mai multe ori nevoiţi să vândă în baza unor contracte futures (pe baza cărora poţi să câştigi, dar şi să pierzi, la preţ) sau să o dea direct din câmp, la recoltat, la preţ mai mic. Potrivit unei statistici realizate de DADR Galaţi, capacitatea de stocare, în judeţul nostru, ar fi de doar 225.000 de tone. Dar mare parte dintre silozuri aparţin nu fermierului, ci marilor traderi şi societăţilor prelucrătoare de cereale… Sunt de folos şi magaziile de cereale, în care este loc pentru vreo 323.000 de tone, potrivit aceleiaşi statistici. Dar asta nu înseamnă chiar mult, în condiţiile în care fermierii gălăţeni produc peste 700.000 de tone anual.
