„Legea supermarketurilor” - act normativ de curând promulgat de preşedintele României, Klaus Johannis - care modifică prevederile legii 321/2009, se va publica în Monitorul Oficial, zilele următoare. Parte dintre efectele acestei controversate legi se vor simţi imediat, iar altele, abia din iarna următoare. Despre scopul legii, despre povestea adoptării ei şi, evident, despre schimbările la care trebuie să ne aşteptăm de pe urma intrării ei în vigoare, am vorbit cu unul dintre iniţiatori - deputatul gălăţean George Scarlat - şi cu unul dintre cei mai cunoscuţi producători de legume din zona Bădălanului, inginerul agronom Petre Grigore.
În jurul legii s-au iscat o mulţime de întrebări: poate fermierul român să producă suficient încât să ne hrănească pe toţi? Se va scumpi mâncarea? Vor pleca sau nu supermarketurile din România? Răspunsurile vi le dăm astăzi.
Ce prevede, pe scurt, legea
Potrivit legii, după publicarea normelor de aplicare (în şase luni de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial), 51 la sută din alimentele proaspete vândute, în sezon, de marii comercianţi (cu cifră de afaceri anuală de peste două milioane de euro) vor trebui să fie româneşti. Prin alimente proaspete înţelegem: fructe, legume, carne, lapte, ouă, brânzeturi, precum şi pâine şi produse de patiserie. Legea va produce şi alte schimbări. Retailerii vor fi obligaţi să asigure spaţii bine semnalizate pentru marfa autohtonă şi să organizeze periodic, la date stabilite de Consiliul Local al localităţii, evenimente de promovare a mărfurilor româneşti pe care le au în ofertă.
Etichetarea produselor se va schimba radical. Spre exemplu, potrivit Art. 2, alineatul (2) din lege, vom vedea scris „produs românesc” doar pe alimentele obţinute „pe teritoriul naţional, din materii prime de de bază provenite în proporţie de sută la sută din fermele din România”. Acum, eticheta de „produs românesc” nu ţine cont, întotdeauna, de provenienţa materiei prime.
De asemenea, supermarketurile nu îi vor mai putea percepe furnizorului de marfă tot soiul de taxe, ca până acum. Această din urmă prevedere intră în vigoare la trei zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial. Supermarketurile îşi revizuiesc, deci, contabilitatea nu la iarnă, ci chiar de zilele următoare.
Important este şi că, din iarnă, comerciantul va trebui să îi plătească furnizorului marfa în termen de şapte zile, nu în perioade lungi, de până la 90 de zile, cum se întâmplă acum.
Taxe peste taxe, scoase în afara legii
Dacă până acum retailerul îi putea percepe furnizorului său de marfă (în speţă producătorului) o groază de taxe, de acum încolo lucrurile se vor schimba. Legea cea nouă prevede că preţul unui produs scos la raft trebuie să fie compus doar din două componente: preţul de achiziţie al alimentului, plătit către furnizor, şi adaos comercial al magazinului.
„Pe legislaţia veche, când intrai într-o relaţie cu un mare comerciant, trebuia să plăteşti: taxe de promovare, taxă de listare la raft, taxă pentru poziţionarea mărfii la raft, taxă de delistare a unui produs, în cazul în care vrei să-l scoţi din ofertă, taxe de logistică, taxe de licenţiere, taxe notariale şi multe, multe altele… Era foarte greu de suportat. Pentru furnizor, comisionul ajungea să fie între 15 la sută şi 45 la sută din valoarea produsului vândut. Sigur, mulţi producători români au tăcut multă vreme şi au acceptat situaţia, de frică să nu le fie delistate produsele şi să rămână cu marfa nevândută. Dar în cele din urmă le-a ajuns cuţitul la os, iar acum vorbesc. Lucrurile erau făcute în aşa fel încât comerciantul să câştige cât mai mult. Sistemul funcţiona cam aşa: eu scot un produs din carne pe care eu consider că îl pot vinde, în câştig, cu zece lei. Marele comerciant îmi spunea: eu ţi-l vând la mine în magazin, dar mie din aceşti zece lei trebuie să îmi dai 3,5 lei. Păi cum facem, zic, în condiţiile în care eu nu mă descurc, dacă rămân cu doar 6,5 lei pe produs? Comerciantul găsea soluţia: îmi lua produsul la preţ de 13,5 lei, din care îmi dădea 10 lei. Restul de 3,5 lei era considerată sumă pentru acoperirea diverselor cheltuieli pe care trebuia să le acopăr eu, prin contract. Ori, legea nouă îi interzice comerciantului să mai factureze/refactureze taxe şi servicii”, precizează deputatul George Scarlat.
Va creşte adaosul comercial al supermarketului? Cu siguranţă că va creşte. Marele magazin tot trebuie să îşi plătească nişte cheltuieli, iar taxe multe de la furnizor nu va mai putea lua. Totuşi, pe cumpărători – adică pe noi toţi – n-ar trebui să-i influenţeze asta, în condiţiile în care nu modul în care încasează comerciantul banii face preţul unui produs la raft. Cu alte cuvinte, măcar parte din ceea ce nu mai poate lua de la producător, sub formă de taxe, supermarketul va încasa ca adaos comercial. Teoretic, mâncarea proaspătă n-ar trebui să se scumpească în urma acestei schimbări, susţine deputatul George Scarlat.
Etichetarea, făcută şi pentru consumator
„În hipermarket, o să vedeţi de multe ori, pe carne, o ştampilă ovală cu un cod, format din marca „RO”, urmată de o cifră. Dacă eşti autoritate de control, ai la dispoziţie soft prin intermediul căruia să cauţi informaţii şi să afli cine şi unde a lucrat cu acea carne. Dar consumatorul – omul de rând care s-a dus în magazin să îşi cumpere o bucată de carne – n-are posibilitatea să verifice informaţiile. Or, tocmai treaba asta trebuie să se schimbe. Pe eticheta nouă vor trebui să apară, în clar, următoarele informaţii: ţara unde s-a născut animalul, ţara unde a crescut, cu datele de identificare ale fermei respective, dar şi datele legate de unitatea în care a fost sacrificat, cu datele de identificare ale societăţii. E musai ca omul să poată verifica toate acestea. Iar dacă dă peste o carne care i-a plăcut, să o poată căuta, oriunde ar fi, prin ţară”, spune deputatul George Scarlat.
Ştiţi ce mâncaţi? "Marcă proprie", cu ingrediente de import
Cel mai important pentru consumator, în acest moment, este să ştie ce mănâncă. „Aţi văzut foarte multe produse însemnate cu „marcă proprie”, în supermarketuri. E o cale pe care s-a făcut un mare dumping, în defavoarea produsului românesc. În 99 la sută din cazuri, materiile prime pentru produsul „marcă proprie” erau importate. Dar pentru că materia primă respectivă era prelucrată cu salariaţi români, plătiţi mai prost decât străinii, se considera suficient pentru a eticheta respectivul aliment cu „produs în România”. Îi aplicau şi steagul României şi toate însemnele. Şi aşa ajunge cumpărătorul să cumpere, de bună credinţă, ceva ce crede că e românesc”, mai spune parlamentarul gălăţean.
Ce spun producătorii?
Inginerul Petre Grigore este fondatorul fermei Simongrig SRL, din Bădălan, una dintre societăţile cu greutate în producţia locală de legume. Referitor la lege, ing. Grigore ne-a declarat: „Ne este de folos, în condiţiile în care noi avem, la acest moment, probleme în relaţia cu supermarketurile. Chiar astăzi, un supermarket mi-a returnat, de la Bucureşti, un transport de ceapă, motivând că are „aspect necomercial”. E ceapă, are o culoare galbenă, sănătoasă. Nu e maro, nu e stricată. Arată exact aşa cum trebuie să arate ceapa. Într-una din dăţile trecute nu s-au luat de aspect, ci au invocat că au depistat un miros care nu le-a plăcut. Cum poate mirosi ceapa sănătoasă? A ceapă! Problema este că ei caută tot felul de motive pentru a ne refuza marfa. Şi dacă ţi se întâmplă aşa de câteva ori, până la urmă te determină să renunţi, că nu-i convine nimănui să trimită marfă tocmai la Bucureşti şi să o găsească înapoi în poartă, câteva ore mai târziu”, spune Petre Grigore.
Producătorul, care este şi preşedintele LAPAR Galaţi, este de părere că producătorul autohton poate asigura necesarul de legume, în comerţ, măcar 10 luni pe an. Dar asta, numai în condiţiile în care şi marii comercianţi ar fi de acord să nu-i mai trateze pe fermieri care pe nişte rude sărace. „Eu pot produce mult, dar ca să fie rentabil pentru amândoi trebuie să îmi spui de la început: vreau cantitatea cutare, în aceste condiţii. Să fie ceapa ambalată în saci de atâtea kilograme, să fie spălată sau nu, să îndeplinească următorii parametrii.. Şi atunci ştiu dinainte ce să produc. Dacă tu comerciant te tot răzgândeşti, eu furnizor, ce să fac? Nici nu înţeleg cum am ajuns noi să vorbim despre faptul că producătorul român nu poate produce suficient, în condiţiile în care eu arunc, anual, tone de legume, din depozitul meu, pentru că nu mai am cumpărător pentru ele! Dacă nu constat repede că lucrurile se schimbă în bine, chiar iau în calcul o restrângere a suprafeţelor. Păi, de ce să mai produc mult, dacă ajung să arunc? Numai aşa, ca să muncesc şi să cheltuiesc fără rost….”, a spus omul de afaceri gălăţean.
Cât despre posibila plecare a investitorilor străini care au deschis supermarketurile în România, aceasta e prea puţin probabilă.
"Am auzit de mai multe ori ridicându-se întrebarea: nu vor pleca supermarketurile din România, cu noua lege? Din punctul meu de vedere, să plece dacă nu le convine. Punem mână de la mână şi le cumpărăm noi infrastructura. Sau facem comerţ de legume şi fructe prin magazine specializate, ca înainte să se deschidă supermarketurile. Care-i problema?", se întreabă, retoric, inginerul Petre Grigore.
