Esch Belval din Luxemburg, o oţelărie care aparţine ArcelorMittal, compania care deţine şi combinatul siderurgic din oraşul nostru, poate reprezenta un model de conservare a unora dintre obiectivele la care activitatea a fost închisă.
Surprinzător, poate, dacă ne raportăm la ce se întâmplă în România în astfel de situaţii, furnalele folosite în urmă cu câţiva ani pe platforma industrială de la Luxemburg au fost transformate în muzeu. În momentul de faţă, la Esch Belval, unde sunt fabricate produse lungi, utilizate în special pentru construcţii, se foloseşte ca materie primă doar fierul vechi, care este prelucrat folosindu-se energia electrică.
Vechile furnale scoase din uz au fost conservate, astfel încât cei interesaţi de vechea tehnologie ar putea vedea oricând care era sistemul de lucru, cum arată un astfel de furnal şi obţine detalii şi despre modul în care acest obiectiv a fost exploatat.
E drept, din informaţiile primite de la reprezentanţii grupului, la conservarea acestora nu a participat doar ArcelorMittal, un sprijin important venind din partea guvernului.
Despre Esch Belval
La oţelăria din Luxemburg sunt produse anual 800.000 de tone de oţel, prelucrat sub forma unor grinzi. În unitate lucrează 990 de angajaţi. Un ciclu complet de lucru, care durează doar 40 de minute, presupune prelucrarea fierului vechi şi introducerea acestuia în ciclul de producţie. După topirea celor 180 de tone de materie primă sunt obţinute aproximativ 150 de tone de oţel.
