În taberele şcolare de la Gârboavele şi Buciumeni şi-au petrecut vacanţele mii de copii. Pradă unor jocuri de interese, ambele s-au închis. Asta, cu toate că oameni care să vrea să le redeschidă sunt. Iar copii care să le treacă pragul, de asemenea.
La Buciumeni, în pădure, a funcţionat cea mai mare tabără gălăţeană, cu patru pavilioane de cazare şi alte trei cabane, o sală de mese pentru 120 de persoane, teren de sport şi construcţii aferente funcţionării unui complex de agrement, de la dispensar, bucătărie, spălătorie, anexe pentru centrală termică şi grup electrogen, până la coteţe pentru porci şi beciuri. Toate, construite începând cu 1973, pe un teren de 34.625 de metri pătraţi. După ce, vreme de vreo 40 de ani, mii de elevi din toată ţara au trecut pe aici, tabăra s-a închis, în 2003, şi a intrat în conservare. Terenul pe care e construită trecea, patru ani mai târziu, în proprietatea Primăriei Buciumeni, în vreme ce clădirile au rămas la Direcţia Judeţeană pentu Tineret şi Sport (DJTS). Întregul complex mai e păzit, astăzi, de un singur om.
Tabăra de la Gârboavele, deschisă la finele anilor '70, tot în pădure, include o vilă cu 50 de locuri de cazare, 38 de căsuţe cu aceeaşi destinaţie, bucătărie, sală de mese, bazin de înot şi alte clădiri, plus terenul. În inventarul DJTS, valoarea taberelor e de 5.083.361 de lei (circa 1,1 milioane de euro). Pe piaţa liberă, însă, preţul ar putea fi mult mai mare...
Cum de a ales statul român să îngroape în pădurile Galaţiului asemenea sume şi apoi să uite de ele? Mai ales că privaţii fac bani buni din taberele pe care le-au deschis! Şi cum de în alte judeţe există încă tabere şcolare funcţionale, iar la noi nu?
Cum s-a rupt în două tabăra de la Buciumeni
La restructurările administraţiei de stat, tabăra de la Buciumeni a trecut de la o instituţie la alta. Spre exemplu, a fost a Ministerului Învăţământului până în 1999, a trecut la Agenţia Naţională a Taberelor Şcolare (ATS), dar a ajuns şi la Direcţia Judeţeană de Tineret (DJT) Galaţi şi apoi la DJTS. S-a închis definitiv în 2003, din cauză că, în urma alunecărilor de teren, sistemul de aducţiune a apei a fost avariat, iar condiţiile minime de igienă nu mai puteau fi respectate.
Statul n-a considerat atunci necesar să reabiliteze sistemul de alimentare cu apă al taberei, deşi aceasta avea încasări. O fi fost numărul de elevi cazaţi acolo mai mic decât pe vremea comunismului, dar tot e ciudat să ai o tabără care produce bani şi să refuzi să investeşti în ea, măcar cât să o ţii deschisă.
Au urmat vremuri destul de tulburi. Celebrul procurator Marcel Cosor îşi dorea terenul. Mai apăruse şi un autointitulat investitor, care susţinea că vrea să transforme fosta tabără într-un azil.
În anul 2009, Instituţia Prefectului Galaţi - pe vremea când prefect era tot Gabriel Panaitescu - a emis Ordinul 59/12.02.2009, prin care suprafaţa de 34.265 de metri pătraţi, aferentă taberei de la Buciumeni, trecea în proprietatea publică a comunei Buciumeni. Instituţia Prefectului, pe vremea când prefect era Claudiu Brânzan, a revenit, apoi, cu Ordinul 250/23.04.2010, pentru a întregi suprafaţa trecută în proprietatea Primăriei Buciumeni, ajungându-se la 34.625 de metri pătraţi trecuţi la primăria de comună.
De ce s-a iniţiat o astfel de procedură? Prefectura ne-a informat că s-a acţionat în limitele legii, "la propunerea Consiliului Local Buciumeni". DJTS Galaţi a atacat în instanţă ordinul Instituţiei Prefectului, în condiţiile în care atribuirea se făcuse în baza art. 36 (1) din Legea 18/1991, potrivit căruia “terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor". Dar terenul taberei nu era în administrarea unei primării, ci a DJTS, spune şefa Direcţiei, Ana Maria Vasiliu. În dosarul cauzei, 12509/233/2014, de pe rolul Judecătoriei Galaţi, acţiunea DJTS a fost respinsă ca nefondată.
De când l-a luat în proprietate, pe vremea primarului Stelică Aloman, Primăria Buciumeni n-a folosit terenul. "La momentul actual, cetăţenii (comunei Buciumeni - n.r.) nu au acces" pe respectivul teren, ne-a informat, în scris, la solicitarea "Vieţii libere", Primăria Buciumeni. În plus, "în prezent, nu există o acţiune demarată pentru a exploata acest teren". Totuşi, Primăria refuză să renunţe la teren în favoarea DJTS şi "a demarat formalităţile prevăzute de actele normative în vigoare pentru a intra în posesia clădirilor, în anul 2011. Hotărârea Consiliului Local Buciumeni în acest sens a fost transmisă Instituţiei Prefectului Judeţul Galaţi în vederea continuării procedurilor legale".
Ce ar putea face Primăria cu tabăra? Primarul actual, Petrache Năstasă, nu a răspuns la telefon, în ciuda insistenţelor noastre.
Tabăra nu-i vreo ruină
Angajat din 1996 la tabără, Marţian Cocârlea, administrator, îşi aminteşte încă vremurile bune. "Vă puteţi închipui ce era aici? Veneau copiii. Intrau în serii la masă. Se jucau, aveau activităţi cu profesorii…Sute! Sute, din toată ţara", spune omul. Nu-şi poate trăi viaţa doar în complexul din pădure, aşa că mai cere ajutor, pentru pază, altor bărbaţi din familie.
La interior, clădirile sunt în stare bună. S-a adunat praful şi miroase a mucegai, dar aşa-i când un singur om trebuie să îngrijească un ditai complexul. Băile nu mai sunt practicabile. În bucătărie e mai curat decât ne aşteptam. Sunt încă oalele vechi. Şi sala de mese e curată. Oamenii din sat spun că, după închiderea taberei, aici s-ar mai fi făcut nunţi.
Cât şi cine trebuie să plătească pentru reabilitare
Ana Maria Vasiliu spune că, încă din 2009, a cerut unei firme să-i dea un preţ estimativ pentru lucrările necesare realimentării cu apă a taberei. Societatea a răspuns că era nevoie de: forarea unui puţ, construcţia unui rezervor şi instalarea unei staţii de pompare. În total, 550.000 de lei. Potrivit DJTS, ca lucrările să se realizeze, ar fi nevoie ca ordonatorul de credite, recte Ministerul Tineretului şi Sportului, să finanţeze realizarea unui studiu de fezabilitate şi apoi să aloce bani pentru lucrări. Ar fi urmat contractarea, prin licitaţie, a lucrării, realizarea de către firma câştigătoare şi recepţia. E un drum lung, de mai bine de un an, chiar în situaţia în care ar exista voinţă politică, la nivel de minister, pentru parcurgerea lui. Numai să mişte cineva măcar un deget…
La Gârboavele, şanse mai mari de reuşită
"După doi ani de judecată, am obţinut sentinţa civilă cu nr. 889, pronunţată în dosarul 16557/233/2015, prin care DJTS Galaţi are drept de administrare şi folosinţă asupra terenului de 20.944 de metri pătraţi. Terenul a fost al statului mereu, dar a fost nevoie de proces pentru că trecuse de la o instituţie la alta şi deja nu se mai ştia al cui e", a declarat Ana Maria Vasiliu.
Directoarea mai spune că, în urma solicitărilor repetate, a reuşit să obţină aprobarea de casare pentru cele 38 de căsuţe, devenite inutilizabile. Pentru cazare, tabăra rămâne cu vila cu 50 de locuri, construită în 1999 şi dotată cu mobilă cumpărată în 2015. Există camere cu două sau mai multe paturi, dar şi garsoniere cu baie proprie şi balcon. Sunt şi logii pentru discuţii, spaţii de luat masa ş.a.m.d..
Tabăra Gârboavele s-a închis în anul 2010, când, la reorganizare, s-au tăiat posturile necesare funcţionării ei. S-a redeschis în 2014 şi a funcţionat o vară. S-au organizat acţiuni la care au luat parte organizaţii non-guvernamentale, instituţii ca Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Poliţia Comunitară şi Jandarmeria. Dar aşa ceva a fost posibil doar pentru că DJTS Galaţi folosise acolo personalul TESA de la celelalte baze. Şi nu se poate proceda mereu aşa.
"Cu 100.000 lei, am putea face locul primitor. Proiect de modernizare am făcut încă din 2009. L-am trimis la minister şi nici până astăzi n-am primit răspuns”, spune directoarea DJTS Galaţi.
Ideea de proiect, numită "Green Leaf", includea, printre altele, un spaţiu pentru tiroliană, un miniteren de fotbal, un spaţiu pentru tras cu arcul, un bazin de înot. Costa circa 2.700.000 de lei.
Ce spune DSP că le trebuie taberelor, ca să funcţioneze
Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Galaţi ne-a informat că, pentru a primi autorizaţie de funcţionare, orice tabără şcolară trebuie să aibă, printre altele, "apă potabilă, caldă şi rece", la bucătării şi băi, "alimentare cu energie electrică", "spaţii de cazare corespunzătoare privind circuitele, cubajul de aer/dormitor" şi "cabinet medical cu izolator şi infirmerie". Ar mai trebui ca, în toată tabăra, "clădirile să fie salubre, fără infiltraţii şi mucegai". Ar mai fi nevoie şi de multe altele: "bloc alimentar cu circuite necesare acestui tip de obiectiv, cu dotări adecvate, agregate frigorifice funcţionale şi veselă". Mai trebuie "mobilier în stare bună, pat individual, saltea cu cazarmament şi trei schimburi de lenjerie pentru fiecare pat".
De asemenea, taberele trebuie "să deţină spaţii de recreere întreţinute corespunzător (în aer liber: teren de sport, alei, spaţii verzi îngrijite, leagăne etc., iar în interior sală de joc dotată corespunzător, sală de festivităţi)". Şi nu în ultimul rând, "să dispună de personal suficient şi calificat".
"Copiii ar veni. Dar unde?"
Ana Maria Vasiliu spune că, prin DJTS, au plecat, anul trecut, în tabere, aproape o mie de elevi gălăţeni. "Lucrăm cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, în baza unei proceduri. Elevii pleacă la Bistriţa, la Hunedoara, la Buzău, la Botoşani, la Covasna…. Ar veni şi la Buciumeni sau Gârboavele. Tabăra, spre deosebire de alte tipuri de turism, oferă un program bogat de activităţi. Am putea face aşa ceva. În plus, există programele, prin minister, pentru elevii săraci de la ţară şi pentru persoanele cu dizabilităţi, desfăşurate tot prin DJTS", spune Ana Maria Vasiliu.
Pe lângă banii de reabilitare, statul ar trebui, însă, să permită şi crearea de posturi de bucătari, îngrijitori, paznici şi alţi muncitori, pentru ca taberele să poată funcţiona. Iar asta pare chiar mai improbabil decât finanţarea unor lucrări de reabilitare....
CJ cere fostele tabere şcolare de 11 ani
Consiliul Judeţului Galaţi şi-a exprimat, în repetate rânduri, intenţia de a prelua în administrare taberele de la Buciumeni şi Gârboavele, pe care le numeşte "centre de agrement" şi despre care afirmă că "ar putea oferi un spaţiu optim la nivelul judeţului pentru desfăşurarea diferitelor programe pentru tineret, dar şi în vederea desfăşurării altor activităţi pentru turismul de masă".
Nu spune, deci, doar DJTS Galaţi că sunt valoroase…
Pentru prima oară, CJ Galaţi a cerut Guvernului taberele spre administrare în urmă cu 11 ani, prin hotărârea nr. 298/26.06.2006. Din cauză că acţiunea n-a avut ecou, CJ a mai emis încă o astfel de hotărâre, nr. 357/30.07.2013, prin care a cerut în administrare tabăra de la Gârboavele. Niciuna dintre aceste două solicitări nu a primit răspuns, dar, menţinându-le în arhiva electronică de pe siteul instituţiei, CJ susţine că îşi afirmă, în continuare, intenţia de a prelua taberele de la DJTS. Ca aşa ceva să se întâmple, potrivit HG 561/2009, Guvernul ar trebui să dea o hotărâre prin care să le schimbe statutul din bunuri de interes public naţional în bunuri de interes public judeţean sau local.
Ar fi mai bine sau mai rău să preia CJ aceste tabere? Părerile, la nivel local, sunt împărţite...
