Nişte slugi superioare şi gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să  lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac şi la ordinul mareşalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarăşul Stalin taie şi spânzură, nu ocoleşte nimic, nici măcar pe cei nevinovaţi nu-i lasă în pace. Badea Ion pleacă din Rădeşti, de pe coasta-nclinată în jumate de unghi drept, aflată pe partea stângă a pârâului Trifa când ...

Moto: "de plânsul cui ajung cariatide?!...              pe ţeava puştii, gloanţele se sting,              iar în cutii poştale ruginite,              perfect se surpă ultimul paing"                                               (anonim folk)   În colţul cu paingi, singurătatea s-a sinucis prin spânzurare... (oooooooo, nici măcar singurătate nu mai am, nu mai are)!   Uite-aşa atârnă cu limba scoasă ...

Sigur că da!...Cum spuneam, la întâlnirile pensionarilor în diferite locaţii oficiale, se mai găseşte câte unul cu capul gol şi cu buzunarul plin, care strică fluturi cu lopata, sfărâmă licurici, hăcuieşte libelule, ademeneşte şi terorizează irisuri de păpădie...(pe scurt, în cinci cuvinte, îşi suflă mucii în fasole (cum zice românul mucalit)...Sigur că da!...Iată, e sâmbătă, e seară, e frumos,...e la Liceul 3. Unul câte unul (mai rar doi câte doi), vârsta a tr ...

Stăm în centrul copilăriei, pe marginea drumului care duce unde nu am fost niciodată... (suntem şi mulţi, şi proşti, şi deştepţi, şi mărunţi, şi băieţi pişicheri, şi fete fără pată)... stăm şi (ne) căutăm noduri în papură, şi toţi avem (în palme, pe glezne şi pe frunţi) scrisori de dragoste şi de singurătate, dar şi scrisori de acreditare în râpile umplute cu secrete şi minunăţii nenumărate... (şi acum mai aud cum privighetoarea îşi ascute viersul de ...

Pe bună dreptate, după cum comentează puţinii deştepţi ai Pământului, copacii şi pensionarii constituie ultima linie de apărare şi de salvare a Liniştii şi a Respectului aflat, vezi bine, pe cale de dispariţie. Nu-i cazul să repetăm ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pădurile, ce a fost în stare să facă "homo sapiens" din verdele fost dominant, fără de care nu se poate. Şi, tot la fel, ce a făcut şi ce face (mai tânărul şi mai "inteligentul" nostru contemporan) ...

Cu mâinile uscate văd salcâmii cum plâng şi strâng secunde şi vrăbii de pe jos... zici că-s vioare... nu-i aude nimeni din susul strâmb, amarnic, indiferent, vârtos! Vioare multe, singure, lăsate-n vibrarea noastră... (proastă şi rea)... de lutieri sfărmaţi (şi ei) să nu mai îndrăznească să toarne-(n gât şi-n suflet de lebede) tăceri! Vibrarea noastră-i ruginie-n toate, câte mai sunt (de-a valma) în josul mocirlos... şi lebedele cântă, vor să plece din ist vaca ...

Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de vioară în trup de trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de mesteacăn în trup de măceş. Dacă ai o sută de ochi, te convingi că-i leit Serghei Esenin, "ultimul poet cu satu-n glas", romanticul devastator, care i-a mâncat nopţile şi z ...

Am stat pe cal, cu inimă de piatră, şi-am rătăcit departe, până când era să mor în mijlocul căderii, dar m-am izbit, cu bine, de pământ!... Picioare frânte, răni adânci şi spaimă, aşa, să-mi amintesc, din când în când, că rătăcirea poate fi mortală dacă sunt prost şi calul nu e blând! Am stat pe cal şi l-am bătut mai tare decât îl bate soarta lui de cal... el alerga şi se gândea la mine: fereşte, doamne, bietul animal! Adun şi scad şi tac şi mi se pare ...

Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu sinusuri dulci, cu eleganţe rutiere. Apoi, drumul nu se grăbeşte, şi nici nu se opreşte. Continuă drept, drept tare, mai drept decât adevărul căutat şi reparat zilnic în Palatul d ...

pătrat înscris în cerc. cerc în pătrat. nimic în tot. sau invers. n-am aflat. ajung încet. merg pe ipotenuză. secanta la tangentă nu mă scuză. renunţ la eu. nu mai sunt eu... de mult. sunt surd la tu. nu pot să mai ascult cum stai cu eu(l) liniştit la soare. mă doare-n 3 şi 14. chiar mă doare. o rază. ce-i o rază?... (o săgeată din centru dusă până altădată)... ce-i altădată?... (un acum trecut şi un atunci înscris de scris pe scut. am diametru. ha! ha! ha!... (à ...