(întru memoria tatălui Cristea Jan din Cavadineşti) Nu pot să spun că a fost în Arcadia.El a fost numai toamnă, zăpadă, privighetoare şi grâu.Îmi zicea că trebuie să ştiu greierii pe de rost.M-a învăţat Limba Română pe viu.După aceea, eu băteam la porţi de castel.Încă mai aveam frică de Cloanţă şi Zmeu.Tata bătea şaua şi îndrepta obrazul pământuluisă nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu.Tata nu a avut fluier niciodată.Tata îşi azvârle toată în ...

(întru memoria mamei Cristea Aurica din Cavadineşti) Despre mamă s-a scris foarte multîn această lume dez/ordonată,dar cum scriu eu astăzinu s-a scris niciodată.Pură şi simplă, mama ne dădea turtefrământate cu mâinile ei,ne sorbea cu ochii…acum se odihneştesub rădăcină de tei.Numai pâine, dragoste şi poeziesă daţi şi să primiţi în calea voastră! – zicea mama şi ne învăţa să visămo floare albastră,o floare fără de care nu se poateîn această lume dez/ordo ...

(încă o stare de iubire) Imprudenţa lui unu seamănă cu mama la naşterea mea.Cine ar fi fost născut în timpul şi în locul meu,dacă aş fi fost refuzat de singurătate şi de Dumnezeu?Am o stare aşa de nesingurătate,încât îmi vine o poftă sălbatecă să ţip:unu este averea singurătăţii,ceasul este spaima firului de nisip,tu eşti amintirea mea despre iubire!…Ce pot spune despre mama?Ce pot spune despre mine în ziua cea mai luminatăde nesingurare?Mama este o pădure fără ...

(şi dă-i şi luptă!) Prietenul meu nu mai vine la mine;cred că m-a uitat; crede că l-am uitat;nu pot să-i scriu, nu poate să-mi scriecă nu-i adevărat.Ultima oară, ne-am întâlnit la o cafea,la o bere plătită din împrumuturile sale,am vorbit despre poezie, despre viaţăşi despre femei catedrale.Eu i-am povestit despre troiţa din deal,unde aşteptam o iubită frumoasă;el şi-a adus aminte despre o femeiecare-i umbla pe casăcum umblă Luna când vede că nu mai poatede dorul prie ...

(scrisoare de la toţi elevii Şcolii 28, care-şi amintesc de poetul Ioanid Romanescu) De-a v-aţi ascunselea ne jucam,parcă nu mai aveam nevoie de nimic,nici de şcoală, nici de casă, nici de mâncare;vara, nu era cald; iarna, nu era frig.Ce tare şi frumos strigau mamele după noi,şi noi minţeam că avem nişte treabă;mama ne scuipa să nu fim deocheaţi,ne descânta câte o babă.Eram sănătoşi tun,cum se zice în popoarele noastre literare,cum se zice când suntem bolnavi,dar ducem ...

(scrisoare de la toţi elevii Şcolii 28, care-şi amintesc de poetul Cezar Ivănescu) Jucam şotron în doi, în trei, în patru,în câţi erau atunci copii în sat;doamne, ce hărmălaie îngereascăse auzea frumos până-n Bârlad!Săream atent, să nu lovesc pe dungă,şi-n ciobul meu de sticlă mă vedeamvictorios în ceastă joacă sfântă…ce sfântă mamă se uita pe geam!Nu câştigam, desigur, niciodată,căci eu săream departe de real;eram un fel de vis al mamei mele,cap de poet c ...

(pentru Cristina Apostol, la mulţi ani!) doamna mea trimite-mi păsărilungi ascuţite albeca să mi se facă marelacrima că eşti aproapedoamna mea îndreaptă stolulrătăcit în amintiresă mă scoată din adâncul lacrimei de singur miredoamna mea învaţă zborulpăsărilor prin fereastrăsă câştigi singurătatealacrimei că eşti albastrăşi apoi adună timpulcare parcă te mai ştieşi fă-ţi câteva batistedintr-un strop de veşnicie ...

(pentru Luminiţa, cititoare în stele verzi) doamna din bar nu se uită la minenici eu nu mă uit la eanu mai avem ochi nu mai avem cuvintece doamnă de catifeace doamnă de mătase naturalămi-a dat dumnezeu în singurătateo văd pe sub coada ochiului şi visezcă putem upanişadebeau bere fumez şi mă doarecă nu-mi spune măcar câteva cuvintemăcar să mă dea afarăsă umblu aiurea printre mormintedoamna din bar poate fi o luminiţăde la începutul tunelului meucred că această doamnă ...

(poem dictat de PRC pentru Emil Daniel Chiriţă, La mulţi ani!) Eu te salut şi tac şi sunt frumoasadin altă lume şi din totdeauna,nu te-am uitat, nu ai nici o scăpare:să vii la mine când răsare Luna!Să vii la mine când răsare Lunaşi să mă-ntrebi ceva despre plecare,am să-ţi răspund ceva despre lumină,despre iubire, despre vindecare!Despre iubire, despre vindecareşi despre toate, câte mai sunt sfinte,am să-ţi vorbesc încet şi fără milă,măcar o clipă să-ţi aduci am ...

(poem cules de doi câini în ograda lui Petrache, expert pe care îl doare în bască de mireasa care i-a tulburat proprietatea când a fost furată de nişte cocalari) Latră câinii lui Petrache, latră liniştiţi la Lună,sunt frumoşi cum e stăpânul, noaptea lor e noapte bună.Latră mult - mânca-i-ar lupu! - cred că au ceva la bază,ori sunt între/rupţi de foame, ori Petrache nu-i pe fază.Şi Fetiţa - cea mai mare - urlă tandru, ca o vacă,şi mă scoate la fereastră când înce ...