"A fost sau n-a fost?” - un titlu grăitor de film. „Cine-a tras în noi?” Bineînţeles, în afară de noi spre noi… Toată lumea bănuieşte, dar nimeni n-a plătit. Câţi „luptători” au fost? Fără indemnizaţie, nici nu se mai îngrămădesc la omagierile bifate în fiece decembrie, când mai vine vorba despre Revoluţie. După clipele acelea sublime de libertate căzută pe neaşteptate peste noi, s-au bulucit ticăloşiile postdecembriste şi este de-a dreptul uimitor câţi dintre cei născuţi după Acel Decembrie sunt astăzi mai nostalgici decât părinţii lor! Ce libertăţi ne-a adus Libertatea? Câte trădări şi furtişaguri inter/naţionale nu ne-au vârât în mocirla sărăciei (deşi, „Munţii noştri aur poartă”…)?! Analfabetismul care fusese eradicat (copiii puteau să citească „Operele” „Tovarăşului”, dar şi Shakespeare, acum unii pun degetul drept semnătură) înfloreşte acum, recompensând viitoare generaţii de alegători creduli.
În mesajul său de sezon, preşedintele Iohannis zicea că am aşteptat prea mult adevărul. Şi că, la fel ca în 1989, acum sunt mulţi români care cer în stradă „Jos comunismul!” Desigur, n-a fost comunism în România nici pe vremea Republicii Populare, au fost teroare şi reguli draconice şi nici capitalismul decent nu-l practicăm încă. Ce să mai dăm jos, că şi jos sunt hoţi, daţi afară din puşcării!
Dar care revoluţie din istorie s-a dezvăluit complet şi oficial, separând grâul eroismului de neghina intereselor şi comploturilor?
Fondatorul Coreei de Nord comuniste, Kim Ir-sen, îi răspundea unui ziarist francez stângist care îl întrebase ce crede despre Revoluţia franceză. Atunci se strigase „Liberté, Égalité, Fraternité”, apoi se tăiaseră mii de capete în numele libertăţii. Liderul comunist a cotit-o, răspunzând că evenimentul de la 1789 era mult prea recent pentru a risca deja un comentariu. La noi, deja au fost uitaţi acei tineri care au căzut cu adevărat pentru o cauză însuşită. Unii se uită cu duşmănie la cei care le-au dat jos rudele nomenclaturiste, deşi puţini dintre cei care au ajuns azi „sus” merită mai mult decât carnetul de la vreun partid. Gaura din steag, singurul câştig sigur al Revoluţiei, a fost astupată, brandul de ţară a devenit frunzuliţa unei doamne şi nu partea sfâşiată a unui drapel din care fusese smuls stema. Nepotrivită azi, căci arăta sonde, munţi nedefrişaţi, spice şi steaua roşie bătând dinspre ruşi. Cinstit, tot gaura din pieptul steagului este cea mai cuprinzătoare şi azi…
