Departe a de a considera băncile drept nişte instituţii pentru mironosiţe - până la urmă, nu degeaba se spune că banul e ochiul dracului - nu putem să nu remarcăm zelul cu care, de o vreme încoace, diverşi exponenţi ai lumii politice îşi bagă coada - tot Aghiuţă o fi de vină? - în funcţionarea instituţiilor bancare. De la declaraţiile belicoase ale unor guvernanţi despre "băncile care sug sângele poporului" până la o serie de proiecte de lege cu substrat mai degrabă populist decât economic n-a mai fost decât un pas. Ultimul exemplu din această serie este proiectul de lege, aprobat deja de Senat, privind plafonarea dobânzilor la creditele de consum şi creditele imobiliare. Să vadă tot poporul cum n-au somn parlamentarii de grija împrumuturilor luate de electorat!
La nivel de imagine, băncile trag acum ponoasele lăcomiei de care au dat dovadă pe vremea când acordau credite "doar cu buletinul" şi a lipsei de empatie cu clienţii în momentul în care, pe fondul crizei economice, aceştia au dat de greu. Pe de altă parte, o plafonare a dobânzilor contravine principiilor economiei de piaţă. Creditul este şi el, în esenţă, "un produs", iar costul acestuia ar trebui să fie dictat nu de politicianisme de conjunctură, ci de echilibrul generat de un mediu concurenţial. E vorba de întregul mediu socio-economic aici, un adevăr de care politicienii fac adesea abstracţie.
În loc să plafoneze dobânzile, parlamentarii ar fi trebuit, poate, să fie mai preocupaţi de dezvoltarea instrumentelor specifice unei pieţe de capital moderne, aşa cum se întâlneşte în statele "civilizate" din punct de vedere economic. Ar fi trebuit, de asemenea, să fie mai preocupaţi de stabilitatea mediului de afaceri. Din păcate, debandada fiscală la care am fost martori în ultimul an, jecmăneala la care sunt supuse întreprinderile private, limitarea investiţiilor publice, lipsa de progres în modernizarea infrastructurii etc. sunt departe de a susţine "bunele intenţii" ale aleşilor.
În aceste condiţii, o plafonare a dobânzilor riscă mai degrabă să ducă la limitarea accesul la creditare în cazul clienţilor percepuţi ca fiind în categorii de risc. E vorba, de exemplu, de persoanele cu venituri mai mici sau IMM-uri. Nimeni n-ar avea de câştigat din asta, pentru că o "gripare" a sistemului financiar-bancar se resimte în tot lanţul economic. Aşadar, chiar şi atunci când e vorba de bănci, ar fi bine să ne ferim de politicieni care vor să vă facă "daruri". Nu de alta, dar cei mai mulţi dintre ei se pricep al naibii de bine să dea cu o mână şi să ia cu zece.
