Are nevoie preşedintele Băsescu de referendum pentru scoaterea din Constituţie a Parlamentului bicameral, hop-ţop-boc, o ordonanţă de urgenţă…
Are nevoie Traian Băsescu de secţii de votare comasate pentru referendum şi alegerile prezidenţiale, hop-ţop-boc, o nouă ordonanţă de urgenţă… Are nevoie preşedintele Băsescu de un guvern docil, care să-i organizeze alegerile, hop-ţop-boc, o remaniere neconstituţională… Are nevoie preşedintele Băsescu de toţi prefecţii pentru a-şi asigura liniştea şi ordinea în secţiile de votare, hop-ţop-boc.
Şi aşa mai departe. Guvernul a declanşat în ultimele zile un adevărat jihad… Vi se pare că am descoperit un nou refren la modă, că folosesc o exprimare mai… plastică ca să-mi demonstrez opoziţia faţă de unul dintre candidaţii la preşedinţie?
Fiţi liniştiţi, nu-i aşa! N-am pus ghilimelele doar ca să vă induc în eroare. Tot ce am scris mai sus este extras cu exactitate, chiar dacă nu în întregime, pentru că mai erau şi alte hop-ţopăieli bocate, vedeţi că pot şi eu să fac jocuri de cuvinte?, din moţiunea depusă de liberali împotriva guvernului Boc 2.
România hop-ţoc-boc, pe care o vedeam doar pe la chindiile rural prezidenţiale, care aud că s-au ridicat la sume astronomice din bugetul statului, adică din buzunarul nostru găurit, ţărişoara care duhnea a dulcegării şi vandalisme verbale pe la televizor şi prin conferinţele de presă, unde politicienii azi spun una şi mâine alta, România parlamentarilor uninominali care îşi bagă diverse chestii în coastele de partid unii altora, răzbate gros şi afurisit în moţiunea PNL.
Dacă n-ar fi atât de amuzantă expresia, care duce în derizoriu orice încercare serioasă de pronunţie, o tomnatecă tristeţe ne-ar putea acoperi pe toţi.
Cum să nu cadă în depresie tot românul de bun simţ, dacă până şi partidul care se revendică din dreapta intelectuală, profesionistă şi competitivă ţopăie lingvistic precum Vanghelie, şi asta tocmai în apărarea unei cauze constituţionale.
Scopul ar trebui să scuze mijloacele, spun bătrânii noştri, mereu mai înţelepţi decât noi. Dar cu astfel de redactări însăilate la limita dintre amuzant şi penibil nu facem altceva decât să „mojicim” inclusiv actul prezentat şi demersul parlamentar, după opinia mea, corect.
Finalul apoteotic al moţiunii ne transferă pe toţi pe terenul de fotbal, acolo unde-i este cel mai bine românului cu gura mare şi posesor de trimiteri diverse la origine.
„Aţi rămas doar 10 şi cu Emil, 11! Dacă am vorbi în termeni sportivi am putea spune că sunteţi cât o echipă de fotbal!” Şi hop-ţoc-boc, se face trimitere şi la antrenorul de la Cotroceni.
Plastică alăturare şi uşor de înţeles, exactă până la marginea zdrenţuită a piciorului gâştei. Adică până unde se ridică, la reprezentanţii noştri, cunoaşterea problemelor constituţionale, economice şi politice.
Atâtea capete, cică, luminate şi în locul unui text redactat în termeni decenţi, cu trimiteri clari legislaţie şi cu decenţa rigorii unui act prezentat în Parlamentul României, dumnealor ne servesc cu hop-ţoc-boc! Şi asta pentru că ne cred pe toţi proşti făcuţi grămadă, hăhăiţi şi superficiali.
Om fi având noi simţul umorului, dar ni s-a cam lehămeţit să râdem, în dorul lelii şi în aşteptarea omului providenţial, doar de propriul deget.
Aşa că, dragilor, vin alegerile, hop-ţoc-boc, ar cam fi timpul să mai râdem şi noi de ei!
