A fi sau a nu fi român

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Cazul” Hertei Muller mă nedumereşte: obişnuiţi să treacă pe lângă Nobel (de multe ori ne-am tras singuri înapoi de picioare personalităţile vizate pentru premiu, începând cu V.A. Urechia şi terminând cu Marin Sorescu), românilor li se pare că un paşaport schimbă automat genealogia cuiva.

„Herta Muller nu reprezintă România!”, s-au grăbit să spună răutăcios unii. Altora, distincţia pentru „nemţoaică” i-a lăsat indiferenţi, deşi un gol de etapă îi face să iasă în stradă şi să spargă geamuri de bucurie.

Ba chiar sunt voci care reclamă, ca pe vremea comuniştilor,  că scriitoarea „prea ne vorbeşte de rău”, scriind despre experienţele comuniste şi negând Revoluţia din decembrie. 

Dacă Mircea Cărtărescu spunea la aflarea veştii că premiul autoarei aparţine „puţin” şi literaturii române, încrâncenatul Paul Goma, care este aşteptat şi acum la Orhei, unde zice că nu va veni decât atunci când se va deratiza comunismul din Basarabia,  puncta: chiar autoarea a spus că nu este româncă ci… bănăţeancă.

Păi, dacă spun că sunt din Galaţi, nu sunt român?! Ambasadorul României la UNESCO, criticul Nicolae Manolescu, mărturisea însă că  este „fericit pentru Herta şi pentru literatura română”.

Mi se pare o reacţie normală, căci avem multă, multă nevoie de acest tip de bucurie, în vremuri de plictis, de dezgust politic şi încrâncenare, de Mareeni şi şcoli în grevă…

A fost filată de Securitate chiar printr-o bună prietenă… Etnică germană, Herta Muller a fost „vândută” pe 8.000 de mărci, de către statul român comunist, statului german capitalist. Aşa cum se făcea şi cu evreii, permisiunea emigrării se plătea discret, dar ştia toată lumea…

Primind Nobelul, autoarea avea să-şi răsplătească noua ţară, a salvării, în care vorbea limba strămoşilor ei. Reacţia în România este mai degrabă indiferentă, însă autoarea, care s-a retras acum nu se ştie unde, copleşită de premiu, crede că nu este iubită la noi.

Pentru că prea spune lucrurilor pe nume: că există corupţie, că nu li se face dreptate victimelor comunismului (e drept, nici măcar călăii celor executaţi sumar nu au avut parte de condamnări în Justiţie!). Sunt lucruri pe care le spunem şi noi, în presă, sau pe stradă, uneori cu masochism profund, însă ne sare muştarul doar când o spun şi „străinii”!

Poate că autoarea, la revenirea din locul în care s-a ascuns acum, va spune lucruri şi mai neplăcute despre ţara în care s-a născut. Dar opiniile nu se pedepsesc într-un stat  democratic, iar premiile, Nobelul cu precădere, iartă aproape orice…

Sigur, premiul a fost şi o ocazie politică, aşa cum se întâmplă cel puţin în ultimele decenii. Prin ’91, traducătorul gălăţean Petru Iamandi traducea în româneşte o altă laureată, din acel an, a Premiului Nobel: Nadine Gordimer.

Era o scriitoare albă din Africa de Sud care scria despre represiunile albilor împotriva majorităţii negre şi era urâtă oficial în ţara ei. Orhan Pamuk propune o scriitură şi un univers aparte şi desigur va rămâne în marea literatură.

Mulţi critici pun însă Premiul Nobel, obţinut în 2006, pe faptul că autorul a dat dreptate armenilor într-un conflict istoric pe care Turcia îl neagă oficial: „genocidul armean”. Conaţionalii lui au aruncat cu ouă în el, la propriu, după ce a fost aplaudat de critica occidentală.

Sigur, ocazia de a o recompensa pe scriitoarea germană de origine germană la aniversarea a  20 de ani de la căderea Zidului Berlinului nu poate fi contestată. Dar autoarea a mai fost propusă la Nobel de trei ori, de către Germania!

Avem deci destule chiţibuşuri pentru a nu ne bucura când avem ocazia. Ţin minte că, cu ani în urmă, când un director spaniol de teatru a venit să afle din România dacă românul Ionesco îşi trage opera din filonul românesc, cineva s-a gândit să pronunţe: „Caragiale”. Un critic la modă a intervenit însă prompt: „Dar Caragiale e grec!”.

Şi nici măcar nu era nominalizat la Nobel, bietul nenea Iancu...

Citit 866 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.