S-a stins, uitată de „public” de ani buni, şi fosta dizidentă Doina Cornea. Îmi amintesc că nici la înmormântare n-au iertat-o unii săteni pe Elisabeta Rizea, rar exemplu al rezistenţei armate anticomuniste, doar pentru că s-a revoltat şi i-a pus rău cu PCR şi cu Securitatea… Sigur, manualele noastre încă mai vorbesc de-a surda, neconvingător, despre domnitori excepţionali, gata de sacrificiu, aproape sanctificaţi; Ştefan cel Mare, Brâncoveanu au chiar aură…
Am avut şansa să tot vorbesc cu elevi, de toate vârstele, prin şcoli de sat şi de oraş din ţară. Unii sunt mai curioşi, cred în domnitori ca în Zâna Măseluţă, alţii sunt însă de-a dreptul plictisiţi atunci când li se vorbeşte despre eroii de odinioară: cască! Bătălii, domnitori – toate înseamnă doar cifre şi iar cifre, ani de ţinut minte fără sens. Sigur, sunt atraşi însă de farmecul reconstituirilor istorice, tot mai populare şi la noi, voluntarii noştri făcând figură admirabilă şi pe „fronturi” europene (anul acesta, Asociaţia Tradiţia militară, care, spre bucuria mea, am aflat că este interesată şi de povestea reală a decorării oraşului eroic Galaţi, după Primul Război Mondial, de către Italia şi Franţa, va participa din nou la reconstituirile de la Verdun). Am văzut, săptămâna trecută, la Festivalul de reconstituire istorică Dapyx, de la Medgidia, după evoluţia "oştenilor" din mai toate epocile, la final, şi o bătălie cu… perne, amuzantă, deloc periculoasă şi de neuitat pentru copiii participanţi. A găsi calea corectă spre sufletul copilului ne poate asigura, chiar şi în joacă, un viitor demn. Altfel, vom tot copia tehnologic modele străine, potrivite sau nu, vom învăţa să tot repetăm vorbe mari şi ne va durea de ţară şi de conaţionali exact acolo unde ni se sfârşeşte spinarea!
Naţionalismul comunist a făcut pui nesimţiţi: pas de mai poţi insufla copilului de azi un adevărat sentiment curat patriotic! Au prins Valentine´s Day, pizza şi burgerul, până şi ţigările „Mărăşeşti”, care nu puteau fi fumate cu niciun chip şi de un patriot german, au fost înlocuite cu mărci cu nume englezesc! A, chiar am întâlnit un elev cucerit de sentimentul onoarei şi al sacrificiului din filmele coreene vizionate. Televiziunile reiau vechile filme istorice, fără să explice şi ce a însemnat efectul cenzurii asupra producţiilor anilor ´80.
Comentariile de la Telecinematică, ale lui Suchianu, Ecaterina Oproiu sau Tudor Caranfil sunt reluate palid acum de câţiva comentatori. Şi de acolo aşteptăm discrete „pastile” de educaţie.
