Punct şi de la capăt. Asta se poate spune despre dosarul în care fostul deputat Mihail Boldea a fost trimis în judecată, de procurorii DIICOT, în 2012, alături de alte 18 persoane. După şase ani de judecată, magistraţii au reuşit să dea, într-un final, o primă decizie, care, de altfel, nu este definitivă.
Dosarul a stat la Curtea de Apel Iaşi nu mai puţin de şase ani, timp în care o parte dintre fapte, nu puţine la număr, s-au prescris. Unii dintre inculpaţi şi-au recunoscut faptele, au primit condamnările şi le-au şi ispăşit. Alţii au tras însă de timp, la început chiar cu girul judecătorului, acesta fiind, la rândul său, săltat de procurorii DIICOT.
După ce decizia va fi comunicată fiecărei părţi, se vor depune apelurile şi apoi dosarul va lua calea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Adică la instanţa la care fostul deputat Boldea şi alte nume grele din oraşul nostru mai au un dosar, respectiv cauza denumită de presă "Aviasan". Şi acest dosar a stat în primă instanţă trei ani, adică jumătate cât a stat cauza judecată la Iaşi, iar de doi ani bate pasul pe loc la Curtea Supremă.
Dar, dacă în dosarul "Aviasan", prejudiciul este uriaş, peste 20 de milioane de euro, dar nu vizează persoane fizice, în cauza de la Iaşi, majoritatea celor păgubiţi sunt oameni simpli, care aşteaptă, de ani de zile, să li se facă dreptate. Iar prejudiciul nu este deloc de neglijat.
Până vor primi însă partea lor de dreptate, cei păgubiţi mai au de aşteptat. Se pot consola însă cu ideea că judecătorii ieşeni nu au ridicat sechestrul asigurător chiar de pe toate bunurile, semn că au totuşi şanse să primească înapoi măcar o parte din bani. Asta dacă nu se pronunţă înainte decizia definitivă în dosarul "Aviasan", unde sechestrul a fost pus pe aceleaşi bunuri.
Una peste alta, până la plata prejudiciilor din ambele dosare, modul în care se face justiţie în România, cu încetinitorul, trage un mare semnal de alarmă. Şi asta pentru că este inadmisibil ca un dosar să fie judecat în şase ani, timp în care faptele s-au prescris, o parte dintre cei vinovaţi ar fi putut pleca liniştiţi din ţară, că doar au exemple suficiente, iar apoi, tot pe banii statului, mă scuzaţi, ai noştri, ar fi fost căutaţi, sau cei păgubiţi ar fi putut închide ochii, cu dreptatea în mână. Lucruri care nu sunt încă excluse, mai ales că urmează alţi ani de aşteptare până la decizia finală.
