"Mişu St. Popescu vrea sa divorţeze./ Lung prilej de vorbe şi de ipoteze!" Aşa începea Topârceanu poezia, numai bună de adaptat la contextul zilei, când României îi revine SARCINA de a prelua preşedinţia UE, din ianuarie, pentru şase luni de muncă pentru comunitatea europeană, nu pentru profit intern. Nu e un hatâr, nu e o recunoaştere, ne-a venit rândul. Totul este să n-o facem prea lată vreme de şase luni! Oricum, nu vom fi singuri "la volan": preşedinţia lucrează în "trio", pregătind proiecte pentru Consiliul Europei pentru 18 luni.
Cerând demisia Guvernului, luni (seara!), preşedintele Iohannis declara: "Părerea mea este că nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva". Unii l-au acuzat de "trădare". Cu atribuţii în politica externă a ţării, Iohannis adăugase, ca un Mitică, şi sintagma, cam de şpriţ, "părerea mea".
Bun samaritean, premierul finlandez Juha Sipilä a şi sărit peste rândul care îi venea ţării sale la Preşedinţie, din iulie viitor, oferindu-se să ne ia acum locul. Bravo lui, e atent! Cum congresul pentru alegerea conducerii europene a PPE se va desfăşura, tot la anul, în… Finlanda, i-ar fi dat bine. Şi acum trei ani, premierul anunţa la televiziunea de stat că se oferea să găzduiască refugiaţi sirieni într-o casă din ţară. Acum, ne "găzduia" preşedinţia.
Marţi, şi 13, finlandezul anunţa însă cam ca un purtător de cuvânt al nostru că România nu are intenţia de a amâna. Guvernul nostru, criticat dinspre Europa pentru legile Justiţiei, a anunţat că nu are de gând să renunţe la preşedinţie.
Recent, vicepremierul italian Matteo Salvini a acuzat conducerea Comisiei Europene că "distruge Europa", dar Jean-Claude Juncker ori Pierre Moscovici nu demisionează. Şi presa străină e plină de scandaluri, reale sau nu. La noi, în funcţie de nevoi financiare, datorii uriaşe ori patroni "incorporabili" prin puşcării, aproape fiecare televiziune dă doar câte un unic vinovat: ori Guvernul, ori Preşedinţia, ori Justiţia, ori "statul paralel", ori străinătatea. Televiziunea naţională bătea recent apropoul, cu un documentar francez despre corupţia generalizată… din Italia anului 1992, când patronii corupţi stăteau chiar la coadă să toarne politicieni şi bombele explodau. Italia e tot pe hartă. Europa se face că plouă. Iar noi suntem cu "divorţul" de preşedinţia Consiliului UE ca în finalul scris de ofiţerul Topârceanu, luat prizonier la Turtucaia de strămoşii celor care acum lucrează în "trio", lângă estonieni şi austrieci: Tănţica a aflat, de la Procopoaia, "Că madam Popescu nu mai dă divorţ."
