Ne-am obişnuit să-i înjurăm pe alţii de fiecare dată când vine vorba despre felul în care am ajuns să trăim.
Există un vinovat suprem şi mai mulţi vinovaţi mici, antrenaţi să cureţe scamele de pe reverul supremului. Sub aceştia, există vinovaţii-grofi, aleşi să ne aducă la sapă de lemn după un sistem organizat şi bine pus la punct.
Apoi urmează vinovaţii de drept comun, care trăiesc printre noi, în aceleaşi condiţii, dar care sunt puturoşi, votează aiurea, se spală rar şi nu îşi plătesc datoriile la întreţinere.
Activitatea noastră nu depinde niciodată de noi. Greşesc, ne putem asuma răspunderea lucrului bine făcut, nu suntem însă pregătiţi să ne asumăm şi să ne recunoaştem greşelile sau deciziile proaste. În astfel de cazuri, suntem victime neputincioase şi colaterale, ori ne-a izbit fatalitatea cu viteză de Javelin londonez ori TGV franţuzesc.
În schimb, avem soluţii practice pentru orice. Pentru criza economică, pentru câştigarea campionatului, pentru relansarea economiei, pentru împăcarea lui Iri cu Zăvoranca şi a lui Moni cu Pepe. Nu găsim însă pe nimeni să ne asculte şi să ne plăteacă drepturi de autor pentru utilizarea acestor soluţii.
Acestea sunt motivele pentru care toţi românii au ajuns să fie responsabili de metamorfoza statului comunist într-unul cu aceleaşi valenţe, dar dat din cap până-n picoare cu parfum de socialism democratic.
Toţi purtăm pe umeri responsabilitatea jafului din economia de stat şi formarea unui capitalism cu reguli anapoda, în care nu câştigă cel mai organizat şi competitiv, ci acela caracterizat de viclenie şi influenţe necinstite.
Fiecare dintre noi poate fi arătat cu degetul pentru propulsarea unei clase politice formate din bişniţari mărunţi, oportunişti de ocazie şi oameni care au lipsă de pe inventar verticalitatea şi onoarea. Nu au ajuns acolo azvârliţi cu praştia, ci ne-au cerut girul pentru asta.
Cu siguranţă că e mai simplu ca în loc de asumarea răspunderii să ne amuzăm de scălâmbăielile politico-administrative. Să ne ţinem de nas pentru că pute în oraş, dar să alegem de fiecare dată aceiaşi oameni care să se ocupă de treburile edilitare.
Pe termen scurt este mult mai comod să-i înjurăm pe guvernanţii care calcă, cu stoicism, în străchinile administrării statului, decât să decidem corect şi să nu ne lăsăm păcăliţi atunci când vine vorba de alegeri.
Ne ascundem după deget degeaba. Suntem singurii vinovaţi de propria sărăcie.
