Ne plângem de sărăcie, de mizerie și de lipsa sufocantă de civilizație din jurul nostru. Vedem spre Vest democrații funcționale și ne întrebăm ce ne lipsește pentru a prelua cu adevărat aceste modele. Dacă ținem însă seama de gradul la care au ajuns corupția, impostura și ignoranța în România de azi este de mirare că țara noastră a ajuns chiar și în locul pe care îl ocupă acum, istoric și geopolitic vorbind.
Lăsăm la o parte deja proverbialul analfabetism funcțional al premierului-marionetă Viorica Dăncilă. Impostura uriașă în care actualul prim-ministru al României se complace este prea evidentă pentru a mai avea nevoie de vreo explicație. Ce ne facem însă cu impostorii cu pretenții de intelectuali și de mari specialiști, cum este Darius Vâlcov, spre exemplu, cel care și-a plagiat aproape jumătate din teza de doctorat. Condamnat pentru spălare de ani, trafic de influență și operațiuni financiare sau acte de comerț incompatibile cu funcția (cu funcția de primar – n.r.), Vâlcov este același care a stat la baza structurării bugetului de stat pentru 2018 și pentru anul în curs.
Plagiatori precum Vâlcov și alți incompetenți aflați în funcții cu adevărat importante sunt lăsați practic să ne decidă viitorul într-o manieră fundamentală. Acesta este însă doar exemplul cel mai vizibil în umbra căruia colcăie zeci de mii de cazuri de impostură academică, profesională și umană, până la urmă. Este vorba despre toți cei ajunși în administrația publică datorită relațiilor, de colegul tău de facultate de care râdeai pentru că nu știa să scrie și să citească, dar care a luat 10 pe o licență cumpărată cu 150 de lei și care acum încălzește bine mersi un scaun confortabil de bugetar. Este vorba, mai grav, de medicii care operează și tratează în România fără a avea diplomă. Iarăși, cele câteva cazuri apărute în presă sunt doar vârful aisbergului. Astfel de parveniți au ocupat fraudulos postul pentru care tu te-ai spetit să înveți ani la rând.
Când impostorii reprezintă excepția, fenomenul este unul normal, până la urmă. Vorba proverbului, ”nicio pădure fără uscături”. Când impostura devine însă regulă, așa cum se întâmplă acum în România, acest lucru este de natură să îmbolnăvească și să șubrezească întreaga societate, cu urmări greu de prevăzut pentru fiecare individ în parte.
