Avea 25 de ani şi era foarte frumoasă. Pentru că a protestat împotriva invaziei Ţărilor Române de către Rusia ţaristă, scriitoarea Dora d´Istria a fost biciuită cu un cnut rusesc - din fâşii de piele cu alice din plumb la capete, în Palatul poliţiei din Sankt Petersburg!
O prietenă îmi povestea chiar ieri cum a primit o – frumoasă! – lecţie de la fiica ei. Puştoaica i-a povestit cu interes despre ceva care – culmea! – se găsea, în manualul de şcoală care mai an vorbea despre Andreea Esca: o biografie a fascinantei Dora d´Istria, născută Elena Ghica. Şi „nici o altă femeie în afara scriitoarei franceze George Sand nu a fost respectată în lumea intelectuală europeană” precum Dora noastră, după cum scria profesorul George Lăzărescu!
Acum exact o sută de ani, pe 8 martie 1919, la Palatul Elisee din Paris, Regina Maria a României primea, de la preşedintele Franţei, un „mărţişor” scump: La Legion d´Honeour cu Marele Cordon, decoraţie dată numai şefilor de stat! În aceeaşi zi, ea fusese prima femeie din lume primită ca membru corespondent al Academiei Franceze de Belle-Arte. Şi nu e prima oară în Istorie când femeile nu au voie să fie recunoscute după faptele lor epocale. Tot aşa, Cocuţa Conachi Vogoride, căsătorită cu primarul Romei, inginerul Ruspoli, mamă a unui cunoscut explorator italian în Africa, mort într-un accident de elefant, era cea care a făcut posibilă Unirea Ţărilor Române! Măcar, la Tecuci, o fundaţie i-a realizat un bust. De interior. Romanciera de nivel european Hortensia Papadat Bengescu are casă memorială la Iveşti şi dă numele filialei unei biblioteci gălăţene, însă nu are statuie la Galaţi. Nici Fani Tardini nu are! Nici prima femeie inginer din lume, Elisa Leonida Zamfirescu. Gălăţeanca Nineta Bărbulescu nu mai este ambasadoarea României pentru Australia şi Noua Zeelandă. Pardon, mă corectez: nu este NUMAI pentru cele două ţări, ci pentru trei, căci ne reprezintă diplomatic şi în Republica Vanuatu! Este chiar primul ambasador al României acolo, din toată istoria! Când credeţi că va poftită gălăţeanca noastră într-un cadru cel puţin decent în „republica Galaţi”, cu onoruri cuvenite, ca să avem şi noi un prilej de mândrie? Sau să zicem… „fie la ei”?!!! Ei bine, este mai comod să scrii despre sânii vreunei dive, despre femeia ca amantă sau soţie a vreunui mahăr, să inventezi poveşti vandabile despre femei care trăiesc mai mult biologic decât cu sufletul şi mintea. Măcar astăzi să ne amintim că onoarea, geniul, mila, înţelepciunea, nu au în realitate gen!
