Uneori, câte-un băiat de cartier pătrunde în sala elegantă şi bine luminată a unui bal. Desigur, cu un costum de împrumut şi cu grija de a nu deschide gura şi a scăpa vreo prostie.
Nu ştie să danseze, nu ştie să facă puţină conversaţie, să ţină de picior paharul de şampanie şi să nu-şi bage degetele în caviar. Râgâie, râde ca Becali în Parlamentul European şi ia zâmbetele jenate ale celorlalţi drept încurajare pentru „şarmul” lui.
Cu timpul, lumea chiar se obişnuieşte cu personajul cel pitoresc, îl rabdă pe ghiolban, se amuză de el sau se face că nu îl vede. Până când băiatul de cartier se şterge cu perdelele sau îşi suflă nasul în mânecă şi atunci cineva oftează sau chiar îl pune pe tăntălăul cu ifose la punct.
După ce România s-a şters cu perdelele într-o comedie electorală de doi bani, dar de miliarde de lei cheltuiţi pe afişe, bannere şi şpagă, după ce ţara a rămas fără premier oficial în timp ce criza ne intră în case şi în buzunare, încât nici de împrumutat nu mai suntem în stare, darămite să ne redresăm singuri, un oficial european se stropşeşte în sfârşit la noi, aşa cum de altfel şi meritam.
Comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, zice (abia acum!) că „Bulgaria şi România nu erau pregătite să adere la UE”!
Câştigul Comisiei Europene, invocat de comisarul european, este însă acela că a învăţat, pe pielea sa, din experienţa proastă cu bulgarii şi cu românii. Adică, pe viitor să nu se mai stabilească o dată pentru aderare înainte de încheierea negocierilor tehnice.
Comisarul nu putea spune că de fapt negocierile cu noi au fost politice, că România a stat, vorba ceea, pe „Axa” Londra – Washington, nu s-a opus intervenţiilor militare americane, iar după aderare a fost de acord fără crâcnire, aşa cum am învăţat încă din timpul comunismului, cu Tratatul de la Lisabona. Brava nouă!
Dar am continuat să acţionăm centralizat, ca în comunism, fără reformă, fără autonomie locală, fără a învăţa să gândim liber…
Băieţii noştri spilcuiţi, politicieni de carieră, care ne reprezintă pe la întrunirile internaţionale, nu sunt băieţi de cartier: ştiu să poarte o cravată, ştiu să declare ceva de neînţeles, ca să nu supere pe nimeni, vorbesc limba de cauciuc oficial-europeană care înlocuieşte de minune vechiul limbaj de stejar comunist.
Dar, la o adică, pot cita, la emisiuni în care se confruntă cu alţi politicieni, din Caragiale, cu un „Ba pe-a mă-tii, mă!”
Ei nu pot suplini, prin zâmbet şi curtoazie europeană, nici în momentele lor cele mai bune, faptul că România tot nu are autostrăzi adevărate, că la noi fiecare baron local are o Românie a lui, că nici măcar la intervenţii în chestiuni de urgenţă, aşa cum se întâmplă de pildă întotdeauna când ninge copios, nu există proceduri standard, ci loc de ridicat din umeri.
Acolo unde europeanul are un număr de telefon şi nişte drepturi, românul se miră, îşi face cruce şi aruncă totul în responsabilitatea lui Dumnezeu.
Şi, pentru că tot vorbim de zăpada care cade de ieri, într-o ţară membră a UE (nu la noi, staţi liniştiţi!) plugurile pot interveni fără să se împiedice în maşini parcate, pentru că acolo sunt parcări şi nu se lasă autoturismele aiurea. Şi sunt drumuri destul de late.
Într-o ţară membră a UE nu se opreşte căldura şi apa caldă tocmai iarna, din cauza datoriilor enorme ale populaţiei şi ale Primăriei către furnizori, aşa cum se întâmplă la Galaţi. Acolo, datornicii sunt executaţi imediat, nu sunt păsuiţi până trec nesfârşitele alegeri, ca să fie imposibil de plătit.
Europenii nu trăiesc european doar pe timpul alegerilor. Asta îi deosebeşte de noi.
Dar dl Rehn n-a putut s-o spună până acum, pentru că şi UE a trecut prin referendumuri şi alegeri de comisari europeni…
Acum, şi din cauza noastră, uşa UE se va deschide pe viitor cu mult mai greu aderării viitoare a altor ţări chiar dacă sunt mai civilizate decât a noastră…
