În sfârșit, de câteva săptămâni, s-a făcut ordine pe strada Brăilei, pe ambele sensuri de mers între Țiglina I și II, respectiv Telekom și Păpădie. Nu se mai parchează alandala pe banda unu, ceea ce face ca traficul să nu se mai gâtuie la fel de mult. Deci, se poate. Nu însă fără insistențe și patrule de polițiști în zonă, fiindcă, nu-i așa, gălățenii s-au născut, toți, direct în mașină.
Înainte să-mi sară la jugulară toți șoferii din oraș, menționez că oprirea mașinilor pe banda unu îi încurcă pe ceilalți șoferi, nu pe pietoni. Singurul dezavantaj pe care noi, nedeținătorii de vehicule, îl aveam, era statul mai mult în autobuz, din pricina traficului împiedicat de staționarea ilegală.
Primul punct nevralgic de pe Brăilei era zona din proximitatea Palatului de Justiție, iar amenzile date la fața locului se pare că i-au lecuit pe mulți de parcat chiar aproape de curba spre Regiment 11 Siret (breteaua de acolo era blocată aproape zilnic) sau de dublat mașinile parcate deja în spațiile cu plată. Acum, se circulă bine prin zonă, prima bandă nemaifiind blocată aproape permanent.
Un alt punct nevralgic, atât dimineața, cât și seara, era cel din proximitatea Colegiului Pedagogic, fiindcă părinții care veneau să își lase copiii ori să îi recupereze nu concepeau să oprească în altă parte decât exact în fața intrării în școală. De parcă s-ar fi dezintegrat copilul dacă parcau pe cealaltă parte a străzii și traversau pe trecerea de pietoni din proximitatea liceului, prilej cu care i-ar mai fi putut face și un pic de educație rutieră. La un moment dat, imediat după ce polițiștii au început să fie mai atenți la zona respectivă, unii părinți intrau și parcau pe aleea din dreapta liceului, blocând-o. Mai mult, chestiune văzută de mine pe viu, în mai multe rânduri, câte unul bloca, efectiv, accesul pietonilor, ocupând aproape complet spațiul din dreptul trotuarului și făcând inutilizabilă rampa. Din patru familii cu bebelușii în landou, două au fost obligate să facă echilibristică, aplecând căruciorul în lateral, pe doar două roți. Șoferul cu pricina era ocupat cu telefonul, nu se uita nici în stânga, nici în dreapta, a fost nevoie să-l atenționăm noi, pietonii, ca să mute mașina și să poată trece celelalte două familii cu copii mici în căruț. Nu pot să pricep, de unde egoismul ăsta? Dumneata, domnule, nu ai fost în etapa de părinte cu copil mic? Chiar trebuie să stea poliția la colțul străzii (ceea ce acum se întâmplă, am văzut), ca să fii om?
