Huiduind haina militară

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

De când mă ştiu, m-a impresionat haina militară. Tot ce înseamnă uniformă de poliţist, militar, jandarm îmi inspiră un respect amestecat cu ceva frică, probabil provenită din copilăria mea în care mama îmi spunea că, dacă nu sunt cuminte, vine miliţianul şi mă pedepseşte. Iar miliţieni erau peste tot.

În ultima perioadă, însă, haina militară, aşa cum o denumesc eu generic – înţelegându-se aici însă angajaţii din toate structurile militarizate, şi nu numai de pază şi ordine publică – trece printr-o majoră criză de încredere.

Nu vreau să vorbesc despre motivele pentru care poliţistul de pe Youtube a ajuns să fie filmat în timp ce se afla pe capota unui şmecher ce nu a vrut să oprească. Nu vreau să vorbesc nici măcar despre drama comună – şi a familiei victimei, dar şi a poliţistului şi familiei sale – de la Oancea (vă amintiţi cazul, nu?).

Nu am să vorbesc nici despre lipsa de respect pe care o manifestă autorităţile faţă de veteranii de război, condamnaţi să se descurce cum pot în viaţa de zi, din pensiile lor meschine, dar plimbaţi ca sfintele moaşte la orice manifestare culturală, aşa, ca să dea bine la poză când zâmbeşte, alături de ei, politicianul X sau Y.     

Nu vreau să vorbesc despre legislaţia care nu doar că nu întăreşte poziţia hainei militare într-o comunitate, ci, din contră, o şubrezeşte, transformând-o într-o simplă zdreanţă, la figurat vorbind.    

Aş putea, în schimb, să vorbesc despre declaraţiile unui şef de poliţie de prin ţară, care se plângea, recent, că prezenţa femeilor în poliţie nu prea este în regulă, pentru că ele – uite, domnule! - au prostul obicei de a procrea. Şi că nasc, spre binele ţării şi spre rotunjirea, poate, a bugetului de asigurări sociale, este una, dar până ca bebeii să ajungă la stadiul de cotizanţi la bugetul de stat poliţistele umblă aşa, ca nişte femei (ce îndrăzneală!), cu burţile mari şi uite că nu mai pot alerga eficient după infractori.

CITEŞTE ŞI   Ziua Marinei, reanimată la Galaţi

Am să trec acum, de la acest stupid caz – este stupid pentru că el există în realitate şi vă garantez că nu doar în Poliţie se gândeşte aşa – la ceea ce am văzut cu propriii ochi: lipsa de respect a gălăţenilor faţă de jandarmi.

De Ziua Marinei s-a nimerit să fiu pe Faleză şi să urmăresc cum decurge programul de sărbătoare. Ca în fiecare an, lipsa de imaginaţie a organizatorilor, direct proporţională cu grandomania oficialităţilor, a creat acelaşi tablou dezolant: oficialităţile în mijlocul evenimentelor (organizate – ce ironie! – pentru public), iar cetăţenii îmbulziţi pe după gardurile metalice, de protecţie…

Sigur, anul acesta nici cadrul nu a permis prea multe aranjamente de scenă, căci lucrările de la Elice oricum au transformat toată zona într-un imens teren accidentat, însă imaginea oamenilor înşiraţi pe după garduri nu ne-a făcut niciodată cinste.

Trecând însă peste acest aspect, trebuie spus că jandarmii care fuseseră instruiţi să vegheze ca niciun cetăţean să nu depăşească gardurile respective au avut parte de momente cel puţin jenante. Şi subliniez: nu pentru ei, ci pentru noi toţi.

Frustraţi de gardurile metalice care le opreau accesul pe malul Dunării, unii oameni au început să ţipe la jandarmi, de parcă aceştia deciseseră aşa, cu de la sine putere, să-i pună pe cetăţeni „la gratii”.

În ciuda explicaţiilor, pe care le-au dat, destul de respectuoase pentru tensiunea momentului, jandarmii au fost copios huiduiţi de oameni, care, spre final, le-au şi aruncat argumentul suprem al dispreţului lor: „Lasă că vă dă şi pe voi afară mâine, poimâine… vă văd eu în talcioc, la vândut vechituri”.

Parcă nici înjurăturile obscene ale unor puşti, la adresa aceloraşi jandarmi care îi „scăpaseră” pe cei mici pe malul Dunării, nu au întrecut fraza dispreţuitoare aruncată jandarmilor, la gard, de cetăţenii supăraţi.

Păcatul cel mare este nu că oamenii îşi înjură, până la urmă, propriile forţe de ordine, ci că instabilitatea economică, socială (spuneţi-i cum vreţi, până la urmă!), „retrogradează” haina militară până la stadiul de uniformă ponosită de răcan. Iar o ţară de răcani poate fi condusă lejer de oricine are patru clase.

Citit 785 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.