Vestea că Ministerul Sănătăţii a infiltrat falşi pacienţi în spitale pentru a depista personalul medical care cere sau acceptă şpagă a creat o avalanşă de reacţii critice în grupurile medicale şi în rândul sindicatelor din domeniu. Răspunsurile tranşante venite din partea celor direct vizaţi de măsură este în sine un semn că iniţiativa a atins un punct nevralgic, acela al condiţionării actului medical în unităţile sanitare din România.
Ministerul Sănătăţii recunoaşte că fenomenul şpăgii din spitale reprezintă o problemă majoră a sistemului sanitar din România. De aceea, autorităţile au anunţat o strategie amplă de reducere a amplorii acestei fenomen. "Pacient sub acoperire" este doar primul pas din acest demers, spun oficialii. La rândul lor, sindicaliştii contrazic ministerul în legătură cu amploarea fenomenului, spunând că, odată cu creşterea salariilor din Sănătate, condiţionarea actului medical a devenit din ce în ce mai puţin întâlnită. La rândul lor, sindicaliştii sunt contrazişi de asociaţiile de pacienţi, care subliniază un fapt aparent paradoxal: odată cu mărirea considerabilă a salariilor personalului medical, nivelul şpăgilor a crescut direct proporţional.
Oricine ar avea dreptate, probabil că fiecare dintre noi cunoaşte situaţii punctuale în care a fost pus în situaţia de a da şpagă în spitale, dar şi exemple de medici care au refuzat banii oferiţi de pacienţi sau de rudele acestora. Oricum, nu poate fi negat că fenomenul este unul cât se poate de bine împântenit în practica medicală curentă din ţara noastră. Un sondaj realizat de Biroul de Cercetări Sociale, în februarie anul acesta, a arătat că şpaga din spitale este principala problemă la care românii se gândesc atunci când este vorba despre sistemul sanitar.
Ceea ce face acum Ministerul Sănătăţii este util, însă nici pe departe suficient. Sistemul sanitar din România este corupt până în măduva oaselor. Vorbim despre modul în care sunt făcute multe achiziţii publice de medicamente şi echipamente medicale, despre numirea exclusiv pe criterii politice a managerilor de spitale sau despre firmele favorizate în contractele grase cu statul. Abia când vom pune în balanţă aceste aspecte şi multe altele asemănătoare vom înţelege de ce mii de medici au ales să profeseze în străinătate, în ciuda faptului că nici în România nu erau muritori de foame.
