În discursul rostit la congresul în care PSD-ul a nominalizat-o oficial ca fiind candidatul partidului la prezidenţiale, Viorica Dăncilă a vorbit cu patos despre soarta Educaţiei şi a promis, aşa cum le şade bine candidaţilor, că va întrerupe "ciclul nesfârşit de reforme şi viziuni” şi că va veni "cu o viziune pe termen lung", pentru că ai noştri copii "sunt cea mai de preț resursă a țării și avem datoria să-i pregătim pentru viață, să sprijinim viitoarele generații de tineri profesioniști care să ducă România mai departe”. Spre comunism! Îmi vine mie să adaug, rememorând vremurile de tristă amintire în care se vorbea la fel de clişeic ca şi acum, cuvintele sforăitoare neavând nimic de-a face cu grija reală pentru oamenii în urechea cărora se toarnă tot acest nectar electoral.
Ceva adevăr grăit-a premierul nostru când a vorbit de nesfârşitul ciclu de reforme. Ce alt minister a avut, precum Educaţia, vreo 27 de şefi în 30 de ani? Cei mai mulţi dintre ei ajunşi în funcţie cu idei fixe de schimbare pornite din servilism politic, nu din nevoile reale ale şcolii româneşti. Nici al 28-lea ministru la Educaţie nu va face excepţie de la regulă. Şerban Valeca pare să nu aibă alte atuuri, decât acela de a fi un sârguincios lider judeţean PSD, dornic să promoveze, pentru propriile interese, servind interesele de partid. Ministru al Cercetării în guvernele Năstase şi Grindeanu, omul şi-a dat adevărata măsură scoţând evaluatorii internaționali din competițiile pe cercetare, în 2017, şi numind la vârful comisiilor oameni controversați, din rândul clientelei de partid.
Care e zestrea pe care o va lua el în primire? Şcoli cu toalete în fundul curţii, creşe pentru care s-au alocat fonduri, dar n-au fost construite, calculatoare vechi de zeci de ani, în ciuda promisiunilor că fiecare elev va avea tableta lui. Clase fără manuale, licee din ce în ce mai depopulate, pentru că nu există programe reale de protecţie socială pentru cei care nu-şi permit educaţia în altă localitate, nici măcar o lege cu privire la gratuitatea transportului elevilor nu s-a putut da. Un ministru venit să facă treabă şi-ar pune mâinile în cap la câte probleme sunt de rezolvat, nu şi politicienii noştri care nu lasă nimic în urma lor decât un haos şi mai adânc, pentru că nu-i doare gura să tot promită.
