Dacă şi Galaţiul ar avea pânze, dar nu de păianjen...

Evaluaţi acest articol
(27 voturi)

Culmea, m-a umplut de mânie tocmai evenimentul, neobişnuit de atractiv, al acostării bricului „Mircea” în acest fost mare port Galaţi, oraş care nu mai are demult nici măcar o mică navă de pasageri. Şi nici un muzeu al Marinei, măcar cât un coteţ. Iar pe debarcaderul „Udrea 1” pentru ambarcaţiuni uşoare bate vântul abandonului. De ce să-mi pierd eu cumpătul? Păi de aia, pentru că am văzut că da, se poate: vine un velier celebru în portul nostru coclit, ocolit de vasele de croazieră (care îşi trimit însă turiştii, de la Giurgiuleşti, exact într-un sat cu 4.000 de suflete în costum popular, însă cu izvoare pline de nitraţi) şi pe dată Galaţiul se buluceşte. Unii au avut răbdare să îşi aştepte mult timp rândul, iar „tirajul” punţii a ajuns la 1.000 de vizitatori pe oră, încă din prima zi! Sigur, dacă bricul ar rămâne la noi câţiva ani, interesul s-ar mai mări, dar trecătorii prin Galaţi ar fi, desigur, încântaţi.

Proprietarul unui vas îmi mărturisea că primise oferta de a-şi duce nava într-un port grecesc turistic, primind chiar o indemnizaţie de la primăria de acolo, pe lângă câştigul din activitatea de restaurant tras la mal a vaporului.

La deschiderea „uşilor”, autorităţile au onorat cum se cuvine echipajul care aducea din nou nava la ţărmul nostru, după 80 de ani în care ea a străbătut mările şi a trecut oceanul cu velele în vânt; din păcate, nu am avut parte acum şi de un exerciţiu de manevrat velele... Un astfel de eveniment, dacă este bine administrat, în sensul că la atâta şi atâta puhoi de oameni te poţi aştepta la orice şi trebuie să ai ochii cât cepele asupra celor ce se pot petrece pe malul aglomerat, deci dacă totul iese fără julituri şi cozi obositoare, aceasta poate aduce chiar beneficii de imagine politicienilor care au avut acum meritul principal că… nu s-au opus acostării. Cât aş fi aplaudat dacă astfel de iniţiative ar veni şi de la noi! Să invităm, să provocăm astfel de lucruri. Am putea vedea zburând baloane peste fluviu, am putea primi o navă străină invitată etc. De Ziua Marinei, îşi fac pomană brăilenii, împrumutându-ne vasele de război, Pânzarul zace mâncat de şobolanii nepăsării, la atâta lăţime de Dunăre nu avem vara, nu regate, ca la Constanţa, însă măcar concursuri cu bărci. În loc să-şi cumpere trei maşini scumpe, unii s-ar mulţumi poate cu două şi cu o barcă, cu motor. Iar omul mai sărac, cu una cu vâsle. Ne trebuie mai multă îndrăzneală şi nebunie, că interes public avem!

Citit 1613 ori Ultima modificare Miercuri, 18 Septembrie 2019 18:25

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.