Citeam în ziarul nostru şi despre cele lăsate (a lăsa, lăsare, e un verb foarte interesant) în urmă de un îndelung primar - dughenizări, dar şi clădiri de patrimoniu „încredinţate” unor săraci care le-au şi distrus. Le meritam? Îmi amintesc şi că respectivul primar lăudase ideea creării Parcului de Soft, pe care îl vedea… cu pomi şi băncuţe (acum, fostul edil ar putea pretinde că glumea). La IT, la artă şi la fotbal se pricep mulţi! Acum câteva zile citeam, tot în ziarul nostru, intertitlul: „Firmele din parc, „puse pe goană””, urmat de: „400.000 de euro datorii către Navrom - Centru de Afaceri. Din 37 de firme-chiriaşi din parc, vor rămâne doar zece”! Şi când te gândeşti că avem primul parc de tehnologie a informaţiei din ţară, în oraşul care prin porto-franco devenea cândva concurentul portului Odesa, un motiv de războaie între Rusia şi Europa!
Nu mi-o luaţi vă rog în nume de rău că tot aduc vorba despre „case vechi”, monumente şi istorii de ţinut minte, dar nu cred că vreun om cu scaun la cap dintr-o ţară cât de cât civilizată ar fi chiar indiferent dacă are parte de un cub de beton dat cu var sau de un palat precum Pelişorul! Îmi amintesc de pildă că un alt primar gospodar, tot inginer, îmi dădea un exemplu ca din „Budulea taichii”: cât de ciudată i s-a părut reacţia ambasadorului american în vizită la Galaţi, care întrebase care va fi soarta a două clădiri de pe Domnească, cele de la Liceul de Artă. „Bineînţeles, le demolăm şi construim ceva modern”, a răspuns mândru primarul, care îl poftise să admire sala de beton şi sticlă înghesuită în curtea şcolii, tocmai pe americanul obişnuit să vadă clădiri precum modernul, dar măreţul InterActiveCorp din Manhattan! „La noi, casele acestea înseamnă aur”, îl nedumerise americanul pe primarul tehnologic. Revendicate, clădirile au scăpat!
Are vreo legătură cultura locală, patrimoniul istoric şi cultural, cu „inteligenţa” „specialiştilor în industrie şi economie”? Parcul Industrial cu Tabăra de sculptură? Când celor de la Parc le-a căzut, la propriu, tavanul, ne-am zis că o fi de vină vreo concurenţă străină mefistofelică, vreo bandă bine organizată. Dar tot managerul, ca să zic aşa, al Parcului, s-a ocupat şi de ultima tabără internaţională de sculptură în metal gălăţeană. L-am informat cu timp înainte că va trebui să solicite legal arhitecţilor Primăriei şi amplasamente pentru lucrări. Dar lucrările de artă ruginesc şi acum închise prin magazii, iar „organizatorul” pretexta că, pentru că a lucrat în Fundaţia Mantu sub vechiul primar, acum nu mai are „intrare”. Dar ieşire?
