”Pleac-ai noştri, vin ai noştri!”

Evaluaţi acest articol
(15 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

A început deja votul la Răsăritul diasporei, un candidat proaspăt a şi dispărut o vreme, pariem ca la fotbal şi sperăm ca la biserică. Vom alege răul cel mai mic sau un candidat straşnic, care va rămâne aşa, se cade să votăm. Şi nu, nu la întâmplare!

Mai multe secţii de votare, trei zile de vot în diaspora, vot prin corespondenţă, deci mai mult respect! Avem şi şansa unei schimbări la cinci ani, care nu se suprapune peste cea parlamentară, mai scurtă cu un an. În plus, separaţia puterilor în stat, pornită cândva din gândul marelui filosof politic Montesquieu, cel născut în Bordeaux-ul înfrăţit cu noi, dă ocazia ca, sprijinit majoritar sau printr-o alianţă cât de cât, să avem guvern de altă culoare decât preşedintele ţării, ca să nu şi-o ia în cap nici unul, nici ceilalţi. Sau poate-i mai bine să fie aceeaşi "culoare" şi la Cotrocni, şi pe culoarele Victoriei, şi printre parlamentari: legile ar putea veni învârtindu-se, rapid, fără "tălpi", dar poate şi cu nepăsarea unei majorităţi.

Alternanţa stângii cu dreapta, în măsura în care dreapta chiar adoptă măsuri de dreapta, iar stânga aplică măsuri chiar de stânga e ca la rotaţia culturilor. Poate nu va mai fi aşa… Dintotdeauna, dacă e să citim presa de acum peste un veac, sau să ne amintim relatările bunicilor care au făcut băşici în palme după ce au fost obligaţi să aplaude PCR-ul, au tot fost atâţia care au promis, dar ne-au amărât viaţa, încât ne reamintim vorba străbunicilor: „Pleac-ai noştri, vin ai noştri".

Dacă în vremuri de dictatură, carlistă sau de pretext comunist, stânga extremă şi extrema dreaptă se succedau, denunţând cealaltă tabără greşită şi chiar criminală, astăzi, în vremuri zise normale, avem două tabere, cu fanii, suporterii lor îndrăciţi, despărţiţi ca apa şi uleiul. Urâm sau sperăm. Desigur, şi în dictatură, şi în democraţia dezorganizată, au fost şi români care au crezut sincer, măcar la început, în "cauză", în timp ce alţii doar au profitat! Întâmplător, chiar pe 7 noiembrie, s-a lansat o carte despre Combinatul Siderurgic, o istorie obligatorie, cred, pentru Galaţi. Pe vremea lui Dej, cel cu socri sifonari gălăţeni, de la care a venit Combinatul, 7 noiembrie era "Marea Revoluţie din Octombrie", astăzi uitată. Acum avem Brexit, climă nărăvaşă, poluare, migraţii - mai multe teme decât "internaţionalismul proletar". Nu există obligativitatea votului, dar ne-am câştigat dreptul de a vota liber şi trebuie să-i respectăm pe cei care vin la cravată, de dimineaţă încă, ca să pună ştampila, bine sau rău, şi pentru noi!

Citit 863 ori Ultima modificare Vineri, 08 Noiembrie 2019 16:36

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro