Astăzi, noi, bărbaţii, vom ceda musai locurile de pe scaunele autobuzelor, microbuzelor şi pe unde mai sunt scaune de cedat. Să… sperăm că aşa va fi!
Dacă nu va fi chiar aşa, chiar peste tot adică, de vină or fi poate şi mamele noastre, săracele, că nu ne-au educat mai puternic decât ne îndeamnă viaţa cea dură, să ne agăţăm adică de scaune!
Şi când să ne educe, dacă au fost la serviciu, iar la venire au încercat mereu să îndrepte dezastrul gospodăresc lăsat de noi?! Tot vorbeam despre scaune: aţi văzut multe femei prin politică? Aş, doar de sămânţă!
De la madam Borgia la Jeanne D`Arc, de la Ana Ipătescu la Ana Pauker, de la doamna Sarkozy la Elena Udrea, cel mai vizibil ministru român al tuturor timpurilor, femeile şi-au tot făcut loc în istorie, în politică adică, dar parcă numai aşa, de-un exemplu-acolo…
N-au fost încă femei preşedinte de ţară importantă, în SUA era cât pe ce cu doamna Hillary, dar regine au fost şi sunt. Inclusiv regine ale frumuseţii. Din fericire, nici ucigaşe în serie nu au fost, iar tâlhăroaice de bănci, doar una-două, ca Bonnie Parker sau domnişoara Patty Hearst…
În politica noastră dâmboviţeană, nu există partid fără organizaţie de femei! Dar să ajungă vreuna preşedinte pas! A, a fost una la PC, dar aproape invizibilă, după ce şeful cel mare, ca să scape de tot felul de acuzaţii, s-a retras comod în funcţia de preşedinte onorific.
Mai nou, doamna a cedat locul unui domn… Păi, nu vă spuneam? Femeile nu prea au loc! Deşi exemplul lui Margaret Thatcher, „Femeia de fier”, dar şi a altor câtorva lideri-femei ne-a convins că nu există deosebiri importante.
Dar să nu folosim termenul la feminin, „lidere”? Nu, că-i un cuvânt s.m., adică substantiv masculin! Dicţionarul Explicativ e, se vede, tot pentru băieţi: avem dicţionar, nu… dicţionară…)
Elisabeta I a fost poate cea mai bărbată (să zicem ca-n Caragiale!) suverană.
Femei inventator, femei cu penelul (nu cu dalta!), la microfon sau la pian, dansând vaporos, cum bărbaţii n-au şanse…
Femei la volan, femei în Cosmos, femei cu ţigara-n gură, femei la bar, femei în puşcărie…
Bărbaţi în concediu de paternitate, bucătari, secretari la doamne, gigolo făcând pe plac doamnelor bătrâne, pentru bani… Banii sunt tot de genul masculin, însă…
Poetele! Poezia este uzurpată uneori de bărbaţi, dar femeile sunt stăpâne în domeniu. Dacă zâmbesc frumos, cuvintele lor par să rimeze oricum.
Mamele? Fără ele treceam direct la războaie, deşi uneori războaiele s-au făcut exact din pricina lor, a femeilor.
Elena din Troia nu putea să divorţeze: legile aheilor erau făcute de bărbaţi, bărbaţi-proprietari. Şi astăzi mai sunt femei care se mai simt proprietatea unui soţ bătăuş, beţiv, leneş, de nimic!
Au văzut atâta răbdare prostească la mamele lor? Aşa le este firea? Poate că aşa li se trage dintr-un lung şir de constatări: că doar de 1 şi de 8 Martie, redevin femei, după ce în anii comunismului au fost obligate să muncească pentru a completa salariul soţului.
În restul timpului fac mai mereu cam ce facem şi noi, bărbaţii, - mai puţin şpriţul - fiind obligate în plus să fie feminine, rujate, apretate, coafate, spreiate, relaxate, zâmbitoare, glamuroase, incitante, deştepte – dar nu mai mult decât perechea lor! – şi devreme acasă!
Doar o lună a femeii în an creează vremelnica impresie de egalitate între sexe.
E ca şi cum s-ar fuma pipa păcii în Orientul Mijlociu doar cât să-şi vândă artizanii mărţişoarele şi, de a doua zi, femeile ar trece înapoi la obligaţiile lor de kamikaze, iar bărbaţii, la meci.
Un an al femeii, măcar un an în viaţă, ar fi poate mai potrivit… Sper să nu mă citească şi bărbaţii…
