1 iunie, la Cernăuți – proteste pentru salvarea limbii române, dar din România pandemică nu prea s-a văzut gravitatea situației… ”Ziarul de Gardă” din Chișinău publica recent un interviu cu jurnalistul Vadim Bacinschi din Odesa, deseori prezent și la Galați. Întrebat despre politica de stat a Kievului – o Ucraină fără minorități –, el explica: ”Ruinarea sistemului de învățământ în limba română și reducerea ariei de funcționare a limbii române în zonele românești înseamnă, în mod cert, asimilarea elementului românesc autohton și schimbarea componenței etnice a populației.” Astfel, nu se respectă nici Constituția, care nu permite reducerea drepturilor, observa el.
În Ucraina, românii se plâng de ani buni de tot felul de persecuții împotriva limbii lor materne, înăbușite în școli – am constatat-o călătorind de multe ori printre frații noștri. Sigur, o guvernare corectă ar trebui să observe măcar că presiunile Moscovei sunt împotriva ucrainenilor, dar și a altor etnii: acum doi ani, Ambasada Rusă la București acuza de ”fascism” și ”nazism” declarațiile serviciului secret ucrainean, care anunțase că dejucase distrugerea a două școli românești din Ucraina. Rusia a negat…
Pe 1 iunie, activiști români din Cernăuți au protestat în stradă împotriva Legii limbii de stat. Radio Europa Liberă Moldova anunța că activiștii au oferit chiar o diplomă președintelui Radei supreme de la Kiev, ”pentru serviciile oferite Moscovei în distrugerea identității ucrainene”. Ei băteau șaua, ca și președintele Radei să înțeleagă că, în fața Moscovei, și românii, urmașii lui Brâncoveanu, prietenul tainic al lui Mazepa, pentru care și-a riscat capul, pot fi victime, nu numai majoritarii ucraineni. În patru ani, Rada a dezbătut peste 2.000 de amendamente, iar activiștii români se plâng de faptul că rezultatul, echilibrat, este pus acum în pericol de către președintele Radei.
De ani de zile, limba română, catedrele și titularii s-au tot subțiat în fostele județe românești. Din 2023, toate materiile vor fi predate exclusiv în limba lui Taras Șevscenko, nu și în cea a lui Eminescu! Cu excepția Limbii și literaturii române; dar, mai știi, și așa în regiunea Odesa sunt școli care se dau drept de limbă… moldovenească – vechi prilej de divizare, după interese meschine, a societății românești de acolo. Că tot l-am invocat aici pe Eminescu, ziaristul cerea clasei politice de la București, după unirea cu Dobrogea, ca nu cumva să impună etnicilor de acolo limba română, ci să le sprijine limba și tradiția! Măcar de dragul lui Eminescu, să fim acum alături de frații noștri.
