Ce-a fost mai întâi, oul sau găina? Sau ce-a fost mai întâi, elevul tâmpit – vorba preşedintelui Băsescu – sau proful blazat?
În fond, am mai spus-o: se întoarce bumerangul şi profesorii care i-au trecut clasa pe Băsescu şi pe Boc, dascăli, acum, alţii duşi într-o lume mai bună, au „produs” făcătorii de legi de azi, cei care le îngheaţă pensiile şi taie salariul cadrelor didactice!
Iar profesorii de azi produc viitorii legiuitori, care vor tăia poate şi mai mult!
Vă îndoiţi că au fost clemenţi şi le-au dat prea uşor unor viitori politicieni notă de trecere, în speranţa că plozii respectivi vor avea bunul-simţ să stea în banca sau în barca lor, cu puţintica lor carte prinsă-n neuroni?
Păi uitaţi-vă că, recent, Academia Română, aia care ne tot schimbă limba scrisă doar ca să-şi merite leafa, voia să-l facă pe preşedintele republicii academician!
Probabil că Academia n-a uitat vremea când era de bun-simţ s-o ridici pe Tovarăşa la rang de academician!
Chiar îi dau dreptate preşedintelui Băsescu, care afirma recent că „şcoala românească scoate tâmpiţi”.
Păi, uitaţi-vă la elevii care stau istoviţi de viaţă trântiţi pe scaune în autobuz când un bătrân sau o femeie însărcinată se ţin în disperare de un mâner atârnat prea sus! Sau ascultaţi conversaţiile imbecile pe telefoane mobile din autobuze sau maxi-taxi.
Dacă nu înjură birjăreşte, elevi care nu ştiu să dea bună-ziua îngălează conversaţii idioate despre vizite „culturale” la fast-food!
„Realitatea este că sistemul de educaţie din România este unul dintre cele mai slabe din Europa şi, îndrăznesc să spun, cel mai slab din interiorul Uniunii Europene din punct de vedere al performanţelor absolvenţilor”, declara ieri preşedintele ţării.
În consecinţă, premierul a mai pus de-o reformă în Învăţământ. Vai, era să spun în Educaţie, cum se cheamă ministerul.
Dar ce educaţie capătă copiii ăştia care trebuie doar să înveţe papagaliceşte lucruri gândite de alţii, într-o programă atât de încărcată încât trebuie să înveţe acasă, alături de copii, şi părinţii?!
Desigur, asta pentru ca plozii să ajungă într-o zi academicieni. Sau preşedinţi. De fapt, preşedinţi, ca să poată apoi ajunge, firesc, academicieni! Parcă mai ieri scandalul cu diplome S.H. (nu Second Hand, ci Spiru Haret) arăta că, având bani, poţi cumpăra diplome, deci capaciate intelectuală!
Dar unde se învaţă să fii politicos, milos, patriot (mă scuzaţi că folosesc acest termen desuet şi poate chiar ne european!), cu o exprimare îngrijită? Acasă!
În timp ce profesorii – unii, nu toţi – sunt bătuţi de câte-un elev recalcitrant sau filmaţi atunci când altoiesc ei câte-o loază care ar merita să beneficieze de şcoala de corecţie! Dar acasă nu e nimeni!
Bunicul cerşeşte la colţ, că nu-i ajunge pensia, iar părinţii lucrează peste program, că nu te descurci în România cu un singur serviciu! De ce muncesc? Ca să nu-i lipsească puiului ceea ce le-a lipsit lor!
În rest, să-i educe educatoarea, învăţătoarea, profesorul! Că de-aia sunt ei plătiţi! „Păi, nu suntem plătiţi!”, spune profesorul lustruit în coate, care nu are bani să cumpere o carte nouă, să-şi facă fascinantă expunerea de la lecţie…
Şi dacă ar avea aceşti bani, câţi dintre profi ar fi în stare să capteze atenţia copiilor, fără note mici sau tras de urechi?
Mă doare să văd atâta resemnare didactică, după ce-am întâlnit în viaţă atâţia profesori luminaţi, plătiţi prost şi pe vremuri şi beneficiind de o programă în care era mult loc şi pentru osanalele partidului, dar care te făceau să uiţi că a sunat de ieşire.
Pentru ei mă doare, că sunt în aceeaşi oală cu profesorii suficienţi, care nu ştiu să aducă darul lor acolo unde reformele cu care ne-au tot blagoslovit guvernele din ’89 încoace produc doar încâlceală!
Şi înainte strecura profesorul istorie adevărată printre pasajele de istorie trucată la ordinul PCR. Şi înainte ştiau profesorii, cei buni, să te facă să cauţi şi alte cărţi despre alte cărţi, chiar dacă programa interzicea nişte scriitori sau îi cenzura.
Acum, că avem măcar libertate de expresie, ajungem la o evidenţă: preşedintele spune că avem copii tâmpiţi! Ar trebui să precizăm doar atât: avem mulţi elevi tâmpiţi, nu toţi! E greu, oricât s-ar strădui cineva, să-i tâmpeşti pe toţi!
