Dacă parlamentarii vor vota proiectul de lege al Ministerului Sănătăţii, din această vară vom scoate bani din buzunar în momentul în care ne vom îmbolnăvi.
Vorbim despre sistemul de coplată, cel pe care, deocamdată, guvernanţii nu şi-au dat prea mare osteneală să îl explice. Nu pentru că tăcerea s-ar justifica prin faptul că proiectul cu pricina este clar ca lacrima…
Asiguratul era, până acum, cel căruia lunar i se reţin din salariu, asigurări de sănătate, însă definiţia este viciată de noua lege, care spune că asiguratul trebuie să cotizeze suplimentar la bugetul de stat.
Dacă ar fi să discutăm doar despre asta, am putea reda comentarii de tipul: dacă tot trebuie să scot bani din buzunar, refuz să mi se mai reţină din salariu asigurările de sănătate… Ori, de genul: dacă tot dau bani din buzunar, se elimină şi… şpaga?
Paranteză: în SUA, tocmai s-a legiferat posibilitatea asigurării medicale pentru 32 de milioane de oameni – la polul celălalt ne aflăm noi, cei aproximativ 12 milioane de asiguraţi care vom da bani în plus pe sănătate…
Să trecem de la această problemă de fond şi să privim puţin la formă. De pildă, proiectul prevede că dacă te duci la un medic specialist în ambulatoriu, plăteşti 10 lei.
Nu ţi se explică de ce, dar nici nu mai contează, pentru că în continuare, proiectul spune că pentru o consultaţie „la medicul specialist în afara programului de lucru”, plăteşti dublu – 20 lei.
Acum, stau şi eu şi mă întreb: pe cine naiba vom găsi la cabinet „în afara programului de lucru”, în condiţiile în care nici măcar în timpul programului de lucru, pe anumiţi medici nu reuşeşti să îi găseşti?!
O altă prevedere cel puţin ciudată este cea potrivit căreia omul va fi obligat să plătească alţi 20 de lei pentru „consultaţia efectuată de serviciul de ambulanţă, doar în cazul când aceasta reprezintă solicitare de consultaţie la domiciliu”.
Treaba stă în felul următor: să spunem că o bătrână de 76 de ani se simte rău şi sună la salvare. De unde ştie mamaia dacă reprezintă sau nu o urgenţă?, şi, în concluzie, va fi ea convinsă că trebuie să plătească 20 de lei, după ce va fi consultată?
Să trecem „razant” pe deasupra gândului cel rău că în viitor am putea bănui medicii că nu ne clasifică drept urgenţe, tocmai pentru a încasa amărâţii ăia de 20 de lei şi să ne gândim la alt scenariu.
Te simţi rău, mergi la urgenţe, eşti consultat şi surpriză!, nu eşti de internat, deci treci mătăluţă pe la casierie. Câţi din noi vor repeta procedura (în condiţiile în care poate chiar va fi cazul de spitalizare) a doua oară, după un astfel de tratament?
Nici despre destinaţia banilor încasaţi prin sistemul de coplată nu se spune prea mult, legea lăsând la latitudinea directorilor de spitale folosirea acestor sume suplimentare.
De ce nu se precizează clar, de pildă, că ciorba lungă şi eterna mâncărică de păstăi din spitalele româneşti vor fi înlocuite cu mâncare adevărată pentru cei internaţi, banii urmând să provină din coplata pentru spitalizare – 10 lei pentru spitalizarea de o zi şi 50 pentru cea continuă?!
Desigur, ar mai fi multe de dezbătut: ce se va întâmpla dacă nu eşti în măsură să plăteşti această cotă, dar nu eşti nici şomer, nici pensionar cu pensie de sub 700 de lei, nici persoană cu dizabilităţi, ori beneficiar al venitului minim garantat – adică cei 9,5 milioane de români care vor fi scutiţi de coplată?
Sau, cum vei proceda cu tichetele de sănătate? Îţi rezervi, anual, 600 de lei (maximul de coplată), aşa, ca să fie, că nu se ştie niciodată?
Dar cum rămâne cu angajatorul care ar putea acoperi cheltuielile de coplată ale salariaţilor, în condiţiile în care legea nu oferă nici un avantaj pentru patronul care ar face acest lucru, dar nici nu vorbeşte despre situaţia în care, de pildă, angajatorul plăteşte anual 600 de lei per angajat, indiferent dacă oamenii săi se îmbolnăvesc sau nu?
Şi, în final, pe criza asta, când orice leu dat contează, vom ajunge oare să ne îmbolnăvim de … toţi banii, că tot i-am scos din buzunar?
