Cel mai recent raport al Băncii Mondiale arată că economia României este de așteptat să scadă cu 5,7 la sută în 2020, având în vedere redresarea lentă a producției și a anului agricol sărac. De asemenea, sărăcia va crește pe măsură ce impactul Covid-19 afectează sursele de venit interne, în timp ce seceta îi usucă pe fermieri. Raportul menționează și un risc adițional de țară, care vine din absorbția istorică slabă a fondurilor europene. Mai concret decât atât chiar nu se poate, din punct de vedere economic. De altfel, pe termen scurt, provocarea-cheie este de a contracara criza provocată de pandemie și de a limita consecințele asupra sănătății și economiei.
În plan politic, am depășit momentul alegerilor locale, am tras linie și, din ce vedem, am rămas, cel puțin la Galați, cam tot noi cu ai noștri. Destul de puține fețe noi au răzbit, dar asta este o altă discuție. Întrebarea deschisă, sperăm nu retorică, este ce au înțeles aleșii noștri din paradigma acestor teribile ultime șapte luni? Dacă doar punem ceva asfalt, schimbăm borduri și constatăm nonșalant că nu putem iriga culturile agricole, e limpede că o strategie clară lipsește. Și nu mai e cazul să reluăm problema lipsei de investitori dintr-un oraș și un județ care suferă teribil din cauza infrastructurii precare.
Mai bine, haideți să privim spre viitor. Începând din 2021, România va beneficia de opt programe de fonduri europene, cu o alocare totală de circa 31 miliarde de euro. Cercetând lista programelor operaționale, am dat peste cuvinte-cheie precum digitalizare, educație și ocupare, sănătate sau transport, incluziune și demnitate socială. În total, în următorul exercițiu financiar, până în 2027, României îi vor reveni 80 miliarde de euro, restul provenind din Mecanismul de redresare și reziliență și Politica Agricolă Comună a UE.
Dacă cineva își imaginează că Galațiul își poate permite să piardă și acest tren expres al noilor fonduri europene, canalizate către domenii cu adevărat deficitare, atunci mai bine să predea mandatul de ales. Iar dacă nu a înțeles ultima frază, atunci, din păcate, e clar către ce ne îndreptăm.
